Acadienii au fost unul dintre cele mai importante popoare arhaice care au locuit în regiunea antică Mesopotamia. Diverse civilizații s-au dezvoltat în regiunea Semilunii Fertile care a fost situată între râurile Tigru și Eufrat. De aceea, pe lângă Acadieni, în acest loc locuiau și poporul sumerian, asirienii, caldeii, amoniții și hitiții.
Aproximativ anul 2550 î.Hr. se crede că a fost începutul poporului akkadian care probabil s-a întins din nordul Siriei. Acest popor s-a mutat în acest loc în căutarea unui teren fertil și și-a primit numele în cinstea celui mai important oraș al imperiului, cunoscut sub numele de Acad, care era capitala imperiului. În prezent, orașul Irak ocupă teritoriul pe care se afla vechiul Acad.
În timpul domniei regelui Sargon I, acadienii, un popor semit și semi-nomad, au reușit să domine sumerienii din Mesopotamia, prin cucerirea teritoriului lor între 2550 î.Hr. și 2300 î.Hr. Mai târziu, regele akkadian a avut grijă de uniți orașele- state sumeriene, dând astfel naștere Primului Imperiu Mesopotamian care se întindea din Golful Persic până în nordul Mesopotamiei.
Revoltele interne constante și diferitele invazii străine au făcut practic imposibilă permanența Imperiului akkadian, care ar ajunge să se stingă câteva secole mai târziu, dispărând definitiv în jurul anului 2100 î.Hr. În acest fel, erau dominate de Guti, un popor indigen. din Munții Zagros.
Cultura lor s-a axat pe construirea orașelor, cu clădiri impunătoare, printre care s-au remarcat templele și palatele. Din punct de vedere general, arta akkadiană a fost inspirată de zei și animale. La rândul său, scrierea acestui oraș a fost cuneiformă, reușind să transcrie unele opere literare aparținând poporului sumerian.
În ceea ce privește religia, la fel ca majoritatea civilizațiilor care locuiau în Mesopotamia, ea se baza pe, adică, închinarea la diferiți zei. Un fapt interesant este că, chiar și după moartea sa, regele a fost considerat un zeu. De aceea, acadienii credeau că regele era un reprezentant al zeilor de pe pământ.