Tradarea Cuvântul provine din latinescul „trădători“, care este circumstanța agravantă care pot sau nu pot să apară în dreptul penal al personalității penale a agentului, ținând seama de crimele acțiunii tipice, ilegale, imputabilă, sub rezerva unei sancțiuni penale, împotriva oameni, originea sa imprecisă poate fi găsită și în sistemul juridic spaniol, italian și francez.
În vechea formulă spaniolă, este prezentată jurisprudența, care este ansamblul deciziilor instanțelor judecătorești, cu privire la o chestiune specifică, din care poate fi extrasă interpretarea dată de judecători unei situații italiene specifice, care poate fi înțeleasă la fel de trădare ca condiția unei infracțiuni sau a trădării, dar este, de asemenea, utilizarea mijloacelor, modalităților sau formelor în realizarea faptului care tind să asigure infracțiunea sau infracțiunea, fără riscuri pentru autorul acțiunilor care vin din apărare, care este o cauză care justifică desfășurarea unei conduite sancționate penal pe care contribuabilul sau o terță parte o poate face.
Dar, de asemenea, este folosit în special în domeniul penal pentru a spori gravitatea unei figuri criminale, deoarece infracțiunea pe care o comit împotriva oamenilor considerând ca perfid actorul de a nu eșua în fapta ilicită, simțindu-se în siguranță în fața atitudinii lor criminale, de către stat lipsit de apărare, care este un concept juridic care se referă la acea situație procedurală în care este plasată victima.
Dar subiectivitatea este proprietatea recepțiilor, argumentelor și limbajelor bazate pe punctul de vedere al subiectului.
