Cuvântul port provine din franceza „babord”, iar acesta derivă din olandezul „bakboord” format din „bak” care înseamnă „spate” și „boord” care înseamnă „borda”, nume care se datorează faptului că în vremurile străvechi pilotul era la tribord. Când se vorbește cuvântul port, trebuie să se menționeze zona sau partea stângă a unei anumite ambarcațiuni, nave sau nave, situate exact cu privirea de la pupa la prow și este iluminată cu o lumină roșie.
Scopul calificării fiecărei zone sau părți a ambarcațiunilor de la dreapta la stânga este de a evita confuzia atunci când se referă la acestea și din moment ce fiecare membru al echipajului care dorește să se deplaseze liber într-o parte sau alta, sau dacă dorește să privească înainte sau înapoi, fără a avea confuzia cu privire la locul în care te afli.
Alte surse afirmă că termenul port derivă din limba norvegiană veche, care era limba vorbită de vikingi, care era compusă din modul următor „bak” care se referă la spate și „borða” numele dat unei farfurii de lemn; adică, conform acestor porturi, se referea la „șină din spate”.
În cele mai vechi timpuri, în navele cu vâsle nu existau cârme fixe în zona centrală din spate, prin urmare așa-numitul timonier folosea un vâsel cu o lamă mare pentru a dirija nava. Acest lucru s-a făcut prin scufundarea vâslei în apa de la tribord, pe care a manevrat-o cu mâna dreaptă, întorcându-se și cu spatele la partea de port, și datorită acestui fapt i-au fost date numele și concepția.
