Clauzele etaj sau ipotecare sunt una dintre cerințele stabilite în contractele ipotecare, în care sunt stabilite limite minime pentru dobânda care va fi obținută, întrucât acestea nu pot fi cotate sub această figură. Această măsură, pe lângă așa-numita clauză plafon, a fost adoptată în băncile Uniunii Europene, deoarece ratele dobânzii la prestații se bazează pe cifrele de referință publicate zilnic de Euribor și acestea, din 2009, au a prezentat scăderi astronomice, rezultând în beneficii reduse pentru creditori. În Spania, o instanță de la Madrid a susținut interzicerea acestei practici, numind-o „nu foarte transparentă” și „abuzivă”.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în 2016, a decis, într-un mod inapelabil, ca toți banii colectați de bănci în temeiul clauzei minime să fie restituiți clienților, deoarece este o practică neloială. Cu toate acestea, nu este complet interzis, deoarece băncile le pot include în continuare în contractele lor, cu negocieri prealabile și cunoștințe clare, de către debitor, a limitărilor și cerințelor pe care le aduce cu sine clauza. În mod fraudulos, a fost des menționat sub denumirea de: limite privind aplicarea dobânzii variabile, limita variabilității, rata dobânzii variabile. În acest fel, s-a stabilit că procentul nu putea scădea la un număr stabilit anterior de către creditor.
Având în vedere scăderile evidente în Euribor, entitățile bancare au optat pentru alte opțiuni care le aduc anumite beneficii, cum ar fi încorporarea clauzelor zero, unde, având în vedere valorile negative, se stipulează că clientul renunță dreptul la plata ipotecii de către creditor. În acest fel, se evită să plătească clienților dobânzile corespunzătoare creditului ipotecar.
