Cererea internă este un indicator economic care arată nivelul de consum al bunurilor și serviciilor dintr-o țară, indiferent dacă este în sector, public sau privat, într-o economie pe o perioadă specifică. Această cerere crește, în general, atunci când rata de încredere a consumatorilor este ridicată și scade atunci când rata de securitate este scăzută.
Există țări în care creșterea economică este benefică, au deja o rată scăzută a șomajului, prin urmare, cererea internă a acestor națiuni va fi mai mare. Acesta este motivul pentru care multe guverne încearcă să se concentreze asupra cererii interne pentru produsele fabricate în țara însăși și pentru a realiza acest lucru trebuie să elaboreze strategii care au ca scop substituirea exporturilor cu producția națională a acelor produse al căror import este ridicat.
Cererea internă este alcătuită din: consum (C), cheltuieli (G) și investiții (I). Exprimându-se în felul următor:
Cerere internă (DI) = consum (C) + cheltuieli (G) + investiții (I)
Consum: este alcătuit din toate cheltuielile pe care le fac familiile și care includ: alimente, închirieri de locuințe, îmbrăcăminte, încălțăminte, sănătate, agrement etc. Cu excepția achizițiilor de case.
Cheltuieli: grupează cheltuielile suportate de administrațiile publice de diferite niveluri: administrațiile centrale, regionale și locale. Aceste cheltuieli acoperă tot ceea ce ține de salariile lucrătorilor din administrație și toate cheltuielile legate de executarea lucrărilor publice.
Investiție: investiția include achiziționarea de bunuri pentru a le putea folosi în viitor în procesele de producție care fabrică bunuri și servicii noi. De exemplu: achiziționarea de clădiri și utilaje. Instalarea stocurilor.
Confruntată cu criza economică mondială atât de puternică, care s-a văzut în ultimii ani, piețele externe sunt reduse, deoarece multe țări tind să-și reducă importurile, tocmai din cauza crizei și din cauza fricii de a continua să investească și să consume. În astfel de situații, țările optează pentru o creștere a cererii interne, astfel încât să înlocuiască ceea ce a lăsat în urmă cererea externă.
Este evident că, dacă sectorul de afaceri nu poate localiza o piață externă pe care să își plaseze produsele, va trebui să descopere cum să plaseze aceste produse pe piața internă. Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, țara trebuie să aibă o economie care să ofere condiții optime pentru aceasta; în caz contrar, populația nu va putea absorbi ceea ce a fost oprit de export.
În perioade de criză, cel mai recomandabil lucru este să consolideze consumul intern și acest lucru poate fi realizat prin aplicarea unor politici menite să asigure că populația are un venit rezonabil care îi permite să-și crească consumul.
