Eul sau egocentrismul este incapacitatea de a face diferența între sine și celălalt. Mai precis, este incapacitatea de a dezlega schemele subiective de realitatea obiectivă. O incapacitate de a înțelege sau de a-ți asuma orice altă perspectivă decât a ta.
Jean Piaget a susținut că copiii mici sunt egocentrați. Acest lucru nu înseamnă în niciun caz că sunt egoiști, dar nu au încă suficientă capacitate mentală pentru a înțelege alte persoane care pot avea opinii și credințe diferite cu privire la propriile lor. Piaget a făcut un test pentru a investiga egocentricitatea numit studiul munților. A pus copiii în fața unui ferăstrău simplude tencuială și le-a cerut să aleagă, dintre patru portrete, viziunea pe care el, Piaget, o va vedea. Copiii mai mici au ales portretul lor la care se uitau. Cu toate acestea, acest studiu a fost criticat pentru a justifica faptul că este pur și simplu cunoașterea viziunii spațiale a copiilor și nu a egocentricității. Un studiu ulterior care a implicat marionete de poliție a arătat că copiii mici au fost în măsură să spună corect ceea ce vedea intervievatorul. Se crede că Piaget a supraestimat nivelurile de egocentrism la copii.
Deși egocentrismul și narcisismul par similare, ele nu sunt la fel. O persoană care este egocentrică crede că este centrul atenției, ca un narcisist, dar nu primește satisfacție pentru propria admirație. Atât egoiștii, cât și narcisiștii sunt oameni ale căror ego-uri sunt foarte influențate de aprobarea altora, în timp ce pentru egocentristi acest lucru poate fi sau nu adevărat.
Deși comportamentele egocentrice sunt mai puțin proeminente la vârsta adultă, existența unor forme de egocentrism la vârsta adultă indică faptul că depășirea egocentrismului poate fi o dezvoltare pe tot parcursul vieții care nu este niciodată finalizată. Adulții par a fi mai puțin egocentrați decât copiii, deoarece sunt mai repede de corectat dintr-o perspectivă inițial egocentrică decât copiii, nu pentru că sunt mai puțin susceptibili să adopte inițial o perspectivă egocentrică.
Prin urmare, egocentrismul se găsește de-a lungul vieții: în copilăria timpurie, adolescență și maturitate. Contribuie la dezvoltarea cognitivă umană, ajutând copiii să dezvolte teoria minții și formarea propriei identități.
