Este unul dintre domeniile în medicină care are cea mai mare relevanță, se concentrează pe practica îngrijirii pacienților într-un mod integral în diferite situații și condiții medicale de către personal înalt calificat, asistența medicală poate fi pusă în practică atât în în ambulatoriu, la fel ca la pacienții cu boli critice care necesită îngrijire constantă, în ciuda tuturor acestor lucruri, este foarte frecvent să vedem în societatea actuală că această practică importantă este considerată mai puțin relevantă decât alte domenii ale medicinei.
Această practică importantă își are originile în timpuri străvechi, deoarece a fost pusă în practică de către om în multe pasaje ale istoriei. Prima instituție de învățământ care se ocupa de predarea oamenilor despre asistență medicală ca studiu datează din 250 î.Hr. și se află în India, în acel loc fiind admiși doar bărbații, deoarece doar ei erau considerați suficient de puri pentru a să îl puteți studia. O altă informație care confirmă vârsta alăptării a fost în timpul îngrijirii nou-născuților după naștere, se crede că aceasta a fost cea mai veche practică de îngrijire a unei persoane.
Pe vremea Greciei antice, igiena și îngrijirea de sine a oamenilor erau deja ceva zilnic, ceea ce permitea îngrijirea bolnavilor și răniților să-i mențină în viață și, prin urmare, să ofere locuitorilor o calitate a vieții mai bună. În epoca creștină, practica asistenței medicale a avut o mare relevanță, în special în templele religioase, întrucât în această perioadă s-au purtat bătăliile așa-numitelor cruciade, care au sporit cerereaCa centru de îngrijire medicală, acest lucru i-a determinat pe lideri să creeze unități dedicate exclusiv asistenței medicale, un exemplu în acest sens fiind Cavalerii lui Lazăr, Cavalerii Teutoni. Primul centru spitalicesc creat exclusiv pentru îngrijirea bolnavilor a fost Spitalul Obispo Masona situat în Spania.
Asistența medicală joacă un rol fundamental în recuperarea și îngrijirea pacienților, în anumite cazuri, profesioniștii din zonă sunt instruiți să facă un diagnostic de bază în care intervenția studiilor clinice nu este necesară, pe lângă aceasta pot fi conștienți de evoluția pe care o poate avea un anumit pacient în raport cu unul sau altul tratament.
