În ecosisteme, interacțiunea poate avea originea între elementele aceleiași specii, prin menținerea aceleiași diete sau împărtășirea aceluiași mediu, acest tip de interacțiune se numește intraspecific. În timp ce relația are loc între două specii diferite, se numește interspecifică și este cea care își are originea între plante și insecte.
Interacțiunile intraspecifice (elementele aceleiași specii) pot fi temporare sau nedeterminate, acest tip de interacțiune poate fi favorabilă, dacă există între organisme implicată o cooperare care vizează obținerea hranei și apărarea speciei împotriva pericolelor de mediu (frig, căldură, prădători, printre altele).
Interacțiunile interspecifice (elemente ale diferitelor specii) sunt importante deoarece favorizează structurarea sistemului.
În mod similar, există alte tipuri de interacțiuni în cadrul ecosistemului, unele dintre ele sunt:
Neutralism: este cel care provine între două specii, este caracterizat deoarece niciuna dintre cele două părți nu beneficiază sau nu este afectată.
Mutualism: această interacțiune permite persoanelor din diferite specii să beneficieze și să-și îmbunătățească capacitățile biologice.
Simbioză: este cea care își are originea între două sau mai multe specii, într-un mod obligatoriu și unde fiecare beneficiază în dezvoltarea lor vitală. Organismele implicate în simbioză se numesc simbionți.
Facilitarea: este una în care cel puțin una dintre specii este favorizată.
Prădare: este una în care o specie prinde și se hrănește cu alta. Un individ poate fi un prădător al mai multor specii și poate fi pradă altora. Acest tip de interacțiune între prădători și ecosistem este important, deoarece prădătorii, prin menținerea controlată a numărului de subiecți ai unei specii, protejează ecosistemul de un dezechilibru. De exemplu, vulturul se hrănește cu șoareci și aceștia, la rândul lor, cu unele plante.Dacă acest prădător ar dispărea, populația de rozătoare nu ar putea fi redusă și acest lucru ar reduce populația de plante.
Parazitism: în acest tip de interacțiune, o specie este favorizată, iar cealaltă nu; de obicei parazitul este mai mic decât gazda. Este un proces caracterizat prin faptul că o specie își mărește capacitatea de supraviețuire utilizând alte specii pentru a-și satisface nevoile.
