O hartă conceptuală este o schemă de idei care servește ca instrument pentru a organiza concepte și enunțuri într-un mod grafic și simplificat pentru a consolida cunoștințele. Într-o hartă conceptuală, conceptele și ideile sunt legate prin conectori grafici pentru a completa o idee generalizată a ceea ce este un subiect principal. Scopul unei hărți conceptuale este de a obține semnificația a ceva prin legături care pot fi ușor analizate.
Care este harta conceptuală
Cuprins
O hartă conceptuală rezumă un concept într-un contur simplu de idei. Această schemă prezintă mai mult decât idei, deoarece permite stabilirea interpretărilor celui care analizează fundamentul termenului, astfel încât acesta să proceseze și să faciliteze privitorului ideea generală a afirmațiilor prezentate în această ordine.
O definiție a ceea ce este o hartă conceptuală este aceea că reprezintă un instrument important de învățare, deoarece prin intermediul graficii este posibil să se contureze și să descompună ideile și conceptele legate de o temă centrală. Formele grafice utilizate pentru fiecare concept sunt figuri geometrice precum ovale sau cutii, care vor fi interconectate prin linii și cuvinte în funcție de conexiunea și corelația pe care o definiție o are cu alta. Aceasta va forma o rețea, ale cărei noduri vor fi conceptele și legăturile lor vor fi relațiile care există între ele.
Acest instrument a luat naștere în anii 1960 de către psihologul și pedagogul american David Ausubel (1918-2008) bazat pe teoriile sale despre psihologia învățării semnificative. Potrivit lui Joseph D. Novak, profesor la Universitatea Loyola, care a fost primul exponent al acestui instrument în anii 1970, noile concepte sunt dobândite prin descoperire sau învățare receptivă. Deoarece majoritatea învățării în școli este receptivă, elevii memorează definițiile, dar nu reușesc să dobândească sensul conceptelor. Harta conceptuală, pe de altă parte, generează învățare activă, permițând organizarea ideilor.
Pentru ce sunt hărțile conceptuale?
Prin intermediul hărților conceptuale este posibil să se realizeze ceea ce este cunoscut sub numele de învățare semnificativă, care este unirea și relația pe care elevul o face cu cunoștințele pe care le are deja cu noile cunoștințe pe care le dobândește, obținând concluzii care să-i permită să reconstruiască informații rezultând. Acesta din urmă îl va ajuta pe elev să asimileze ceea ce a studiat și să își poată aminti mai ușor datele. Învățarea activă este, de asemenea, exercitată, deoarece elevul trebuie să se implice în materialul studiat, depășind o simplă memorare a conținutului.
Structura cognitivă a unei hărți conceptuale este utilizată pentru a se dezvolta mai departe de un concept. În acest fel, persoanele care analizează conceptele le pot analiza și le pot oferi interpretări pe baza cunoștințelor anterioare pe care le dețin pe subiect, putând stabili conexiuni cu noile concepte care sunt prezentate și defalcate în harta conceptuală care este dezvoltată.
Structura hărților concept permite un conținut larg să fie sintetizate într - un mod organizat, scurt și simplu, astfel servind ca material suport pentru examene, prezentări, expoziții și proiecte.
În scopul unei hărți conceptului va fi supus scopul și tema lucrării. Printre acestea se pot evidenția:
- Pentru proiectarea unei structuri informaționale cu conținut extins.
- Comunicați o idee complexă într-un mod simplu.
- Vino cu idei dintr-un subiect.
- Concatenează cunoștințe vechi și noi despre conținut.
- Pentru a evalua indicele de înțelegere sau neînțelegere a unui grup de oameni.
- Reduceți îndoielile cu privire la un subiect și risipiți miturile și dezinformarea despre acesta.
- Promovarea învățării active și semnificative în procesul de predare a elevilor.
Pentru a ști cum să faci o hartă conceptuală, primul lucru de făcut este să selectezi suportul prin care va fi afișat „pe hârtie” sau unde va fi desenat (fie pe coli de hârtie de legătură dacă este fizică, fie printr-un program computerizat dacă este suport digital).
Un alt dintre cei mai importanți pași care trebuie luați în considerare este selectarea subiectului care urmează să fie abordat și care va fi punctul central al acestuia; datele necesare dezvoltării sale trebuie colectate; faceți un rezumat în care informațiile necesare sunt concentrate și aruncați cele mai puțin relevante pentru axa centrală a hărții; elaborează o schiță sau o listă de concepte; stabiliți conexiuni între concepte și idei; și, în cele din urmă, efectuați o revizuire citind harta verificându-i coerența.
Elemente de hartă conceptuală
Acest instrument puternic de învățare este compus din mai multe elemente care, împreună, fac posibilă absorbția mai mare a cunoștințelor și, în funcție de structura sa, permite să știe cum este o hartă conceptuală. Aceste elemente sunt următoarele:
Concepte
Conceptele unei hărți conceptuale sunt grupul de obiecte și evenimente pe care le are în minte un individ prin care și-au construit propriile cunoștințe despre un anumit subiect. În acest sens, sunt imagini pe care le construiește din idei, deci este asociată cu un cuvânt.
Aceste concepte trebuie să se încadreze într-o figură geometrică, cum ar fi o ovală sau elipsă, dreptunghi sau pătrat, printre altele.
Cuvinte de legatura
Acestea sunt cele care servesc la conectarea conceptelor care arată tipul de legătură care există între unul și altul. Acest element este foarte important, deoarece, pe lângă faptul că conferă semnificație logică hărții, permite citirea sa fluentă, în timp ce determină ordinea priorităților dintre concepte, reușind să relaționeze cu exactitate conceptele.
Acestea sunt prepoziții, adverbe și conjuncții; adică sunt cuvinte care nu au nicio legătură cu conceptele prezentate. În cadrul structurii hărții conceptuale, acestea sunt situate pe săgețile sau liniile care leagă elementele care o alcătuiesc. Printre cele mai utilizate cuvinte de legătură pentru conectarea conceptelor, acestea sunt: „prin”, „pentru”, „cum”, „sunt”, „este”, „unde”; deși pot exista cuvinte de legătură care conțin verbe, de exemplu „cauza”, „necesită”, „furnizează”, „modifică” sau „include”.
Propuneri
Aceasta este formularea verbală a unei idei, bazată pe cunoștințele prealabile ale individului asupra subiectului în cauză. Acest element este un indicator al cantității de cunoștințe pe care elevul le are despre subiect și nivelul de înțelegere. Propozițiile pot fi compuse din două sau mai multe concepte, care vor fi unite prin cuvintele care leagă, care vor forma ceea ce este cunoscut ca o unitate semantică.
Linii și conectori
Liniile sunt utilizate pentru a indica fluxul de date și unirea conceptelor de pe hartă, urmând o ordine specifică care conferă coerență ceea ce este captat. Conectorii se referă la utilizarea cuvintelor care conectează un concept la altul, astfel încât harta să poată fi interpretată corect cu intenția în care a fost prezentată. Este important să rețineți că utilizarea acestuia nu trebuie abuzată. Conectorii principali utilizați sunt cuvintele „și”, „sau„ și „pentru că”.
Ierarhiile
Ierarhia de pe hartă este ordinea în care apar conceptele. Cele mai importante și generale de la care pornesc toate celelalte vor apărea în partea superioară sau inițială a hărții conceptuale, în același timp în care dimensiunea casetelor și cuvintelor lor va fi mai mare decât cele care reprezintă conceptele mai puțin importante.
Conceptele și ideile mai specifice vor fi amplasate în partea de jos a hărții, astfel încât modul de citire în acest tip de instrument se va face de sus în jos.
Întrebări cheie
Acest element, cunoscut și sub numele de întrebări de concentrare, servește la ghidarea răspunsurilor. Aceste tipuri de întrebări trebuie formulate pe scurt și concis, având relevanță pentru dezvoltarea subiectului și trebuie răspuns la partea de jos cu cuvinte și nu cu propoziții.
Structura cognitivă
Se referă la procesul mental folosit de indivizi pentru a asimila informațiile, organizându-le astfel încât să poată fi învățate și amintite ulterior. În harta conceptuală, propunerile trebuie să fie corelate cu cuvintele de legătură.
Hinterlaces
Legăturile utilizate în hărțile conceptuale sunt de două tipuri: simple și ierarhice, în care liniile conectează cele mai importante sau generale concepte cu cele de importanță mai mică sau specifică, astfel încât direcția lor este verticală; și încrucișate și liniare, care sunt verigi ale unui concept care are legătură cu un subiect diferit care, împreună, poate duce la o concluzie.
Caracteristici ale hărții conceptuale
Cele Caracteristicile unei hărți conceptuale sunt calități care o diferențiază de alte metode de studiu, și anume:
Ierarhie
Este ordinea importanței și incluziunii pe care trebuie să o aibă conceptele în cadrul hărții, cele care vor avea cea mai mare relevanță în cadrul instrumentului vor fi încadrate. Ideile și exemplele secundare, specifice vor merge în jos, iar acestea din urmă vor rămâne neîncadrate. Ceea ce va determina ierarhia pe o hartă vor fi liniile de legătură sau de legătură, care îi vor oferi structura grafică adecvată.
Sinteză
Este un rezumat în care este conținut cel mai important mesaj sau subiect. O hartă conceptuală este în mod clar un rezumat al unui subiect care poate acoperi multe puncte și conținut complex, de aceea reprezintă un instrument de învățare puternic și util pentru simplificarea și condensarea unei cantități semnificative de informații și de acolo, pentru a descompune conținutul.
Impact vizual
Una dintre caracteristicile fundamentale ale unei hărți conceptuale este că aceasta trebuie să aibă un impact vizual în modul de prezentare a conceptelor și a unităților semantice. Acest lucru ar trebui exprimat într-un mod spectaculos, dar simplu, care poate face mai ușor de citit.
Înainte de a avea o hartă terminată, trebuie făcute mai multe schițe pentru a adăuga treptat elementele necesare și a le elimina pe cele consumabile, astfel încât să se poată realiza o hartă conceptuală de succes cu punctele cheie, îmbunătățind fiecare versiune până la cea finală.
Pentru a evidenția virtuțile unei hărți, se sugerează utilizarea literelor majuscule lizibile ale ideilor centrale și a celor mai relevante concepte, care ar trebui evidențiate într-o figură geometrică, de preferință o elipsă care face un contrast mai mare cu textul și fundalul.
Ortografia și utilizarea spațiilor este o altă caracteristică pe care trebuie să fie luate în grijă de realizarea unei hărți conceptuale, pentru a se evita aglomerația și tind să -și piardă sensul a ceea ce a fost explicat, generând confuzie.
Exemple de hărți conceptuale
Mai jos sunt câteva exemple de hărți conceptuale cu subiecte variate și în diferite moduri de organizare, Harta conceptuală a apei, Harta conceptuală a sistemului nervos, Harta conceptuală a comunicării și Harta conceptuală a fotosintezei.
