Educaţie

Ce este metodologia științifică? »Definiția și sensul său

Anonim

Metodologia științifică este definită ca procedura de investigație utilizată în esență în crearea de cunoștințe bazate pe știință. Se numește științific, deoarece investigația se bazează pe empirică și măsurare, ajustându-se la principiile specifice testelor de raționament.

Metodologia științifică a fost o procedură care a distins naturale știință încă din secolul al 17 - lea, în curs de dezvoltare prin observare consecventă, în măsurarea, experimentarea, formularea, analiza și reforma ipoteze.

Această metodologie este susținută de două baze de bază, reproductibilitatea și refutabilitatea. Primul este asociat cu repetabilitatea unui experiment, oriunde și de către orice persoană, pe lângă faptul că se bazează pe comunicare și rezultatele obținute. Al doilea, determină că fiecare propunere științifică poate fi falsă și poate ajunge să fie respinsă. Acest lucru înseamnă că s-ar putea efectua mai multe experimente, dar dacă fiecare va produce rezultate diferite de cele prezise, ​​ar nega ipoteza testată.

În cadrul cercetării științifice sunt prezente patru elemente: subiect, obiect, mijloace și scop. Subiectul este cel care va efectua cercetarea, obiectul este subiectul care urmează să fie investigat, mijloacele sunt ceea ce este necesar pentru a efectua cercetarea și în final scopul, care se referă la scopul urmărit de activitatea de cercetare.

Toate cercetările urmăresc un scop specific, prin urmare anumite strategii trebuie aplicate în special sau în alte cazuri, ele pot fi strategii combinate. Începând de acolo, se poate spune că toate cercetările științifice pot fi clasificate în:

În funcție de scopul său: de bază sau aplicat.

Cercetare științifică de bază: acest tip de cercetare se caracterizează deoarece este susținut de un cadru teoretic, scopul său rezidă în formularea de noi teorii sau modificarea celor existente.

Cercetare științifică aplicată: se caracterizează pentru că urmărește aplicarea cunoștințelor dobândite, astfel încât cercetătorul este interesat doar de consecințele practice.

În funcție de mecanismele utilizate pentru obținerea datelor: documentare, de teren și experimentale.

Cercetarea este documentară atunci când este susținută de surse de natură documentară. De exemplu: documente, fișiere, fișiere, reviste etc. Atunci când se desfășoară în domeniu, cercetarea tinde să se bazeze pe informații provenite de la alții (interviuri, sondaje etc.)

Cercetarea este experimentală, este una care obține datele prin activitatea intenționată desfășurată de cercetător.

În funcție de cunoștințele dobândite: descriptiv sau explicativ exploratoriu.

Este explorator atunci când obiectivul său este de a evidenția aspectele de bază ale unei probleme specifice și de a găsi metodologia adecvată pentru a efectua cercetări suplimentare. Este descriptiv, atunci când se analizează o situație sau un obiect, indicând caracteristicile și proprietățile sale. Este explicativ atunci când încearcă să răspundă diferitelor motive care au determinat ancheta.