Observația experimentală, numită și studiu de intervenție sau studiu experimental, este o analiză prospectivă, care se caracterizează prin manipularea indirectă și superficială a unui factor de studiu de către cercetător. Această observație este studiată și împărțită de cazuri sau subiecți în două grupuri numite control și experimental. Caracteristica randomizării nu este esențială în studiul experimental, fiind numită astfel un studiu cvasi-experimental.
Tehnicile de studiu de intervenție se referă la populația la care rezultatele urmează să fie aplicate prin următorii pași:
- Selectarea populației experimentale prin eșantionare aleatorie.
- Identificarea populației participante.
- Distribuția aleatorie a subiecților în grupurile care urmează să fie comparate, fie în grupul experimental, fie în grupul de control.
- Începerea studiului. Administrarea elementului sau factorului de studiu în grupul experimental și în grupul de control.
- Observarea și măsurarea variabilelor dependente în conformitate cu criteriile alese în proiectarea studiului.
- Conform cooperării sau nu a subiecților din ambele grupuri, se creează patru subgrupuri, prin subdivizarea grupului experimental și a grupului de control.
- Citirea rezultatelor studiului și compararea rezultatelor grupurilor. Cele patru subgrupuri sunt transformate în opt subdivizându-le în funcție de cunoașterea rezultatului sau nu.
- Identitatea grupurilor este dezvăluită. Rezultatele sunt analizate și se trag concluzii.
a) Observarea faptelor, constă în selectarea faptelor și încercarea de a le explica și înțelege prin observare.
b) Crearea de ipoteze: sunt ipotezele motivate obținute din datele observate. Explicațiile faptelor nu sunt la vedere; este necesar să le imaginăm, să le presupunem, înainte de a le descoperi.
c) Explicația sistemelor matematice la ipoteza obținută, a fost aplicată o abordare pentru a da mai mult sens ipotezei obținute. Au existat două modalități de a verifica sistemele matematice: Comparați faptul că faptele observate sunt explicate prin ipoteze, prin introducerea concluziilor logice în comparație.
d) Experimentare: atunci când se compară consecințele ipotezelor cu ceea ce se întâmplă în realitate, pot fi propuse trei posibilități:
- Experimentarea confirmă ipoteza: faptele obținute sunt date în realitate, prin urmare ipotezele sunt verificate (deoarece faptele ies din ipoteze)
- Experimentarea infirmă acele fapte: faptele nu au sens în raport cu realitatea, prin urmare ipotezele sunt anulate.
- Consecințele ipotezelor nu pot fi obținute direct sau indirect, din lipsa mijloacelor tehnice.
