Ordinea este înțeleasă ca acțiunea de poziționare sau plasare a lucrurilor pe site care corespunde fiecăruia. Este un cuvânt original din latinescul „ordin” din care derivă multe alte cuvinte precum ordinea, ordonarea, ordonarea, computerul printre multe altele, acest cuvânt latin provine dintr-o rădăcină indo-europeană „ar” care înseamnă a mișca sau a regla. Ordinea este aranjarea lucrurilor conform unui plan; se opune întâmplării și haosului.
Ordinea cuvintelor are multiple utilizări și semnificații, de exemplu, este atribuită și progresului sau succesiunii lucrurilor și relației pe care o au între ele. O altă semnificație a cuvântului este folosită pentru a descrie un mandat imperativ sau o regulă care trebuie respectată. În mediul arhitectural, grupul format dintr-o coloană și corpuri orizontale care se află pe el se numește ordine și acestea alcătuiesc o structură. În cele mai vechi timpuri, grecii creau trei tipuri de ordine între ele, doric, ionic și corintic; iar romanii au creat ordinea compusă și toscană; care au fost folosite ulterior de alte stiluri arhitecturale.
În sfera ecleziastică, termenul este atribuit fiecărui grad al sacramentului acordat unui creștin, cum ar fi un preot, diacon sau episcop. În calcul, acest termen este folosit pentru a descrie comanda sau comanda pe care o instanță o comandă alteia pentru executarea sa. În continuare, în ordinea botanică sunt grupurile taxonomice în care sunt împărțite clasele și care se subdivizează în familii.
