Poezia Poezia este un stil poetic care exprimă sentimentele prin cuvinte, scrise sau orale. Practic manifestă sentimente profunde sau reflecții mărețe ca un eșantion de subiectivitate. Poetul liric își prezintă percepția asupra realității, lăsând deoparte obiectivitatea.
Acest tip de poezie este în general asociat cu teme de dragoste, cu toate acestea nu se limitează doar la exprimarea lor, ci include orice fel de manifestare emoțională.
Termenul liric își are originile în Grecia antică, unde poeții s-au manifestat prin scandări însoțite de instrumente cu coarde cunoscute sub numele de „lira”. Toate ceremoniile, petrecerile sau evenimentele au avut întotdeauna prezența poeților lirici.
Poezia lirică se caracterizează prin exprimarea sentimentelor, poetul transmite prin ea o anumită stare de spirit. Poezia nu spune o poveste propriu-zisă, nu dezvoltă o acțiune, ci exprimarea unei anumite emoții.
Cea mai comună formă de lirică este versul, cu toate acestea, există autori care au dezvoltat proză poetică. Cel mai utilizat gen liric este „oda”, cu diversele sale forme: cantata, imnul, canticele, opera, cântecul, sonetul, ecloga, elegia, madrigalul și epigrama.
Poeziile sunt ajustate la normele formale care le disting: versuri, strofe, ritm, rimă; toate incluse sub denumirea de metrică. Poezia lirică, fiind subiectivă și exprimată, de cele mai multe ori la persoana întâi, ajunge să devină o poveste autobiografică.
O altă dintre caracteristicile sale este concizia, deoarece, în general, aceste poezii nu depășesc o sută de versuri.
Printre cei mai mari exponenți ai săi se numără: Federico García Lorca, Rubén Darío, Antonio Gala, printre alții.
Iată un exemplu de poezie lirică:
Cum trec orele
și după ele zilele
și anii înfloriți
ai vieții noastre fragile!
Bătrânețea apoi vine
din dragostea inamicului,
iar umbrele funerare morții se profilează, că sordida și tremurând, urât, diform, galben, înspăimântă ne, și în afara incendiile noastre și a spus " Meléndez Valdés, Juan
