Procreația este definită ca acțiunea și efectul generării și al nașterii de noi creaturi ale speciei umane, prin multiplicarea lor. Este echivalentul uman cu reproducerea animalelor, dar a fi referit la oameni are o conotație culturală, deoarece instinctului reproductiv i se adaugă o posibilitate de planificare astfel încât noua ființă umană să se alăture familiei căreia îi aparține, fiind dorită și așteptată pentru a putea crește și dezvolta pe deplin.
Această formă de procreație răspunde la o perpetuare motivată și estimată a fiecăruia și, în consecință, a speciei, se numește responsabilă, fiind embrionii concepuți de adulți responsabili de asumarea creșterii și educării unei ființe umane într-o lume din ce în ce mai mare solicitant.
Există două forme de bază ale procreației: asexuată sau vegetativă și sexuală sau generativă.
Procreația asexuală se caracterizează prin existența unui singur părinte care se împarte parțial sau total și cedează locul apariției unuia sau mai multor organisme care vor arăta aceleași informații genetice. Principala caracteristică a acestui tip de reproducere este că nu există gameți intermediari sau celule sexuale, adică un singur organism este capabil să creeze alte organisme noi și că organismele descendente nu au aproape nici o diferență și, dacă există, este cauzată de unele mutații.
La rândul său, procreația sexuală este cea mai frecventă care apare la organismele complexe și se caracterizează prin participarea a două celule, gametii, care provin din meioză și se unesc la cererea fertilizării. În acest caz, părinții, care sunt doi, transmit informațiile lor genetice descendenților. Datorită acestei situații, va exista variabilitate genetică la descendenți.
Reproducerea umană are loc între oameni de sex diferit, masculin și feminin. Apare în mod satisfăcător atunci când gametii de pe o parte și de cealaltă, spermatozoizii din partea bărbatului și ovulul din partea femeii, se unesc eficient dând loc ovulului sau zigotului care din acel moment încep să sufere o serie de diviziuni celulare dezvoltare embrionară care se încheie cu obținerea unui embrion.
Bărbații și femeile sunt capabili de a procrea prin dezvoltarea lor sexuală, dar sarcina adolescentă este o problemă individuală și socială gravă, deoarece tânăra mamă nu este pregătită fizic să efectueze o sarcină fără riscuri, atât bărbați, cât și femei. Femeile, tinerii implicați într-o sarcină timpurie ar trebui să își lase deoparte proiectele personale și, în general, să recurgă la sprijinul și sprijinul financiar al propriilor părinți, deoarece cu siguranță nu au încă un loc de muncă, cu atât mai puțin stabilitatea locului de muncă.
