Protecția civilă este o organizație dedicată asigurării bunăstării imediate a cetățenilor, în principal a celor care au fost amenințați de o catastrofă. Cei mai mulți dintre aceștia operează cu sprijinul agenției guvernamentale responsabile și au fost stabiliți într-un număr mare de țări. Este destul de obișnuit să găsești un sediu de apărare civilă într-o zonă care poate fi vulnerabilă la conflicte armate sau dezastre naturale. S-a născut ca parte a noilor norme stabilite în Tratatul de la Geneva sau în Convențiile de la Geneva, în care aspectul umanitar este în cele din urmă discutat.
Mai exact, a fost adoptat la 12 august 1949, ca parte a Protocolului 1, „Protecția victimelor conflictelor armate internaționale”, funcția sa principală fiind aceea de a sprijini activitatea oferită de Crucea Roșie. După ce s-a discutat despre rolul pe care îl va juca corpul, a fost organizat un concurs în care mai multe țări vor proiecta un logo apolitic, neutru și laic. Câștigătorul a fost Israelul, cu Steaua lui David într-un cerc de portocaliu colorat și, la rândul său, într-un galben pătrat; aceasta a fost modificată conform regulilor, devenind un triunghi albastru în interiorul unui cerc portocaliu, cu un pătrat galben în fundal.
În prezent, protecția civilă este responsabilă de educarea populației cu privire la riscurile pe care le prezintă, ca formă de prevenire, pe lângă alertarea și furnizarea unui serviciu rapid și eficient, în caz de urgență. Practic, aceasta este clasificată în trei faze: faza de prevenire (înainte de dezastru), faza de urgență (în timpul dezastrului) și faza de reconstrucție (după terminarea dezastrului).