Pădurea sau rezervația naturală este un teren protejat de stat, deoarece are o mare importanță pentru viața sălbatică, flora sau fauna din țară, în același timp, oferind omului posibilitatea de a efectua cercetări în favoarea conservării a speciei. Guvernul națiunii în care se află are obligația de a-și asigura bunăstarea, evitând exploatarea resurselor sale pentru orice activitate agricolă.
Implementarea termenului de rezervație forestieră sau rezervație naturală datează din secolul al III-lea î.Hr., când regele Sri Lanka (unul dintre cele mai vechi orașe din Asia), Devanampiya Tissa, a ordonat protejarea faunei sălbatice din jurul poporului Mihintale, creând astfel primul sanctuar natural care a protejat viața ființelor care l-au locuit. Cu toate acestea, mulți experți asigură că crearea rezervațiilor naturale se datorează fricii care exista (în vremurile străvechi) de „pădurile blestemate”, în care ființele umane nu îndrăzneau să traverseze datorită credinței spiritelor care ar putea atacă-i pe cei care și-au călcat pământurile, creând astfel aceste spații în care nu intra nimeni.
În prezent, rezervele naturale sunt desemnate de către diferite instituții guvernamentale, cum ar fi Rezervația naturală națională (instituția cea mai recunoscută în lume, al cărei sediu principal se află în Regatul Unit), precum și non-profit, organizații dedicate protecția mediului și a instituțiilor de cercetare ale diferitelor națiuni și sunt independente de guvern.
Continentul american este cel care are cel mai mare număr de rezervații forestiere datorită marii diversități de ecosisteme care poate fi văzută în el. Țara care are cel mai mare număr de rezerve din America Latină este Chile și , datorită marii diversități climatice, există multe tipuri de ecosisteme în țară, de la deșert (cu cele mai uscate zone din lume) până la zonele de umiditate mai mare (cu cei mai bătrâni și mai virgini copaci de pe planetă), datorită tuturor acestor condiții, națiunea a fost creditată cu mai mult de 100 de rezervații forestiere, clasificate ca parcuri naționale, monumente naționale sau rezervații naturale, ale căror suprafețe totale depășesc 14 milioane de hectare, adică 19% din teritoriul național.
