Demisia nu este altceva decât o stare sentimentală în care individul se arată în adaptare pasivă în fața problemelor care îi vin zi de zi, aceasta se bazează ca pur și simplu „ghinion” și învață să trăiască cu situația care apare. le-a produs în cursul vieții sale; individul care se resemnează este pur și simplu un tip de persoană care nu are voința de a lupta împotriva adversitățiiprezentate, generând apoi o atitudine de rezistență în fața lor, pentru a percepe un pic de calm, acest lucru se face în loc să se confrunte cu vicisitudinile și să cheltuiască energia pentru a le rezolva, ceea ce face ca individul să-și accepte realitatea așa cum trebuia să o trăiască oricum s-ar putea (astfel rezultă un termen prost), fără a simți vreo împingere pentru a-l modifica în favoarea ta.
Mulți oameni au tendința de a confunda răbdarea cu resemnarea, este adevărat că în ambele situații individul se manifestă pasiv în fața realității pe care o percepe, cu toate acestea răbdarea este o atitudine pozitivă, deoarece este apoi legată de perseverență și de această calitate a individului Permite constanță în îndeplinirea unei acțiuni, susținând toate actele negative pentru a atinge obiectivul stabilit; Acesta este total opusul resemnării, deoarece individul este pasivîn fața realității lor, dar acest lucru este mai condiționat de starea de resemnare sau refuz de a îndeplini obiectivul determinat, în care persoana pur și simplu nu realizează nimic și nu atinge toate realizările sau obiectivele dorite pentru el însuși, ci în schimb În schimbul acestui lucru, a învățat să trăiască cu ceea ce credea anterior că este mediocru pentru el.
În sfera religioasă, se face o distincție importantă în doi termeni care sunt, de asemenea, frecvent confundați: resemnare și acceptare; Când vorbim de resemnare, este tot ceea ce s-a menționat mai sus, individul respinge ideea de a continua să lupte pentru ceea ce vrea și rămâne mulțumit de ceea ce trăiește, deși nu a visat asta pentru el, în timp ce acceptarea este înțelegerea schimbările prezentate în viața persoanei, le iau ca noi puncte de plecare și nu ca obstacole care au făcut imposibilă creșterea în zona dorită.
