Cuvântul Sfânt este un termen aplicat pentru a semnala o persoană sau o entitate divină care este absolvită de orice vinovăție și posedă într-o mare măsură o bunătate infinită de oferit. În acest fel, în domeniul religiei, toți acei oameni care ies în evidență în scripturile biblice pentru comportamentul lor remarcabil sunt menționați ca „sfinți”, coroborându-se cu o moralitate total neremarcabilă care le conferă o legătură divină cu entități de înaltă lumină spirituală, în acest fel există o anumită înălțare a sfinților cu privire la poziția celorlalți indivizi plini de păcate.
Localizând un exemplu, s-ar putea cita religia catolică, unde oamenii care doresc să se sfințească sunt declarați ca atare exclusiv de sediul principal al Bisericii Catolice (Vatican); candidatul la sfințire trebuie să îndeplinească multe cerințe pentru a avea acest privilegiu: că este mort, că a avut un comportament în viață de urmat (parcă ar fi un exemplu pentru întreaga societate) și că există miracole acordate de el înregistrate oriunde din lume, acest proces este cunoscut apoi ca „canonizare”.
Procesul poartă acest nume deoarece toți sfinții sunt enumerați sub un document cunoscut sub numele de „canon”; După finalizarea canonizării, adepții săi au liberul arbitru să- l venereze, să- i aducă jertfe și apoi să dedice o dată cinstirii sale (liturgice). Canonizarea se efectuează sub puterea Papei care este în mandat, el este însărcinat cu efectuarea unei analize finale pentru a putea indica faptul că se califică ca un sfânt care trebuie venerat, unde este inclus: dacă a avut acțiuni eroice, dacă a aparținut Biserica Catolică și dacă ar fi fost o persoană care, pentru apărarea credinței sale, a suferit numeroase abuzuri, în cele din urmă, așa cum am menționat deja, dacă în divinitatea sa ar fi îndeplinit cel puțin un miracol la nivel mondial.
O caracteristică care unifică toți sfinții este dragostea lor de a -și sluji aproapele fără nicio distincție, indiferent dacă au fost creștini, evanghelici, budisti, musulmani, satanici etc; Cei mai mulți dintre ei învață că, dacă există unul nevoiaș, ar trebui să se ajungă la o mână fără un indiciu de rezervă.
