Cuvântul textură, în sensul său original, înseamnă modul în care firele unei țesături sunt organizate. Prin traducere, cuvântul a ajuns să însemne organizarea elementelor care alcătuiesc materia oricărui corp, referindu-se în mod specific la cele care se află la suprafața sa și sunt apreciabile prin vedere sau prin atingere.
Textura este aspectul exterior și superficial al structurii materialelor, obiectelor și lucrurilor care ne înconjoară. Când privim lumea naturală sau artificială, putem descoperi diverse texturi, precum scoarța copacilor, pietrelor, pereților, clădirilor etc. , iar în noi înșine descoperim textura atunci când ne simțim pielea, părul, hainele și pantofii.
Textura poate fi optică sau vizuală, când diferențele de suprafață pot fi captate doar de ochi, dar nu răspund la atingere. La fel, textura poate fi tactilă atunci când există diferențe care răspund, în același timp, la atingere și vedere.
Aceleași cuvinte sunt folosite pentru a denumi texturile vizuale și cele care provin dintr-o experiență tactilă: dur, neted, dur, dur, moale, neted. Alte texturi au un sens vizual în primul rând: lucios, opac, dezactivat, transparent, clar, metalic, irizat.
În artă, textura, ca și celelalte elemente ale expresiei plastice, este expresivă, semnificativă și transmite gradul de conținut și comunicare la opera sa.
Artiștii au folosit textura ca element al limbajului plastic și vizual pentru a sensibiliza privitorul prin diferitele manifestări legate de estetică, cum ar fi desenul, pictura, ceramica, sculptura, designul, orfevreria, arhitectura, printre altele..
În domeniul muzical, textura este modalitatea de a combina diferitele voci sau linii melodice ale unei opere sau a unui fragment muzical. Există mai multe tipuri de texturi, cum ar fi monodia , în care toate vocile interpretează aceeași melodie; polifonie sau contrapunct , combinație a două sau mai multe melodii ritmice independente și diferite; homofonie , toate vocile se mișcă prin blocuri de coarde și prezintă același ritm; și melodie însoțită , melodie principală care este însoțită de acorduri în vocile rămase (instrumente).
