Cuvântul uniune provine din latină, mai exact vine din termenul „unus” care înseamnă „unul”. Deci, o uniune exprimă rezultatul alăturării ceva la altceva, precum și atunci când o persoană sau grupuri de oameni se alătură altora. Când o femeie și un bărbat decid să trăiască împreună și să se căsătorească fie prin biserică, fie prin serviciul public, ei vorbesc și despre unire.
Când există afinități de voințe și eforturi reciproce, atunci vom vorbi despre unire, există un motiv pentru care se spune „în unire este forța”, atunci când oamenii se reunesc pentru un bun comun este mult mai ușor să atingi obiectivele.
Pentru a da un exemplu, avem Uniunea Europeană, care este formată din 27 de țări de pe continentul european care au decis să formeze o societate politică pentru a contribui la realizarea fericirii în toate domeniile: economic, social etc., dintre toate oameni care locuiesc în acele regiuni.
Din punct de vedere economic, găsim uniunea monetară, care nu este altceva decât fuziunea a două sau mai multe țări care ajung la un acord în care decid să folosească aceeași monedă pentru tranzacțiile lor comerciale.
Atunci când o monedă străină este acceptată în unanimitate, vom vorbi despre o uniune monetară informală, când o monedă străină este acceptată printr-un tratat bilateral sau multilateral, după caz, iar acest lucru este asociat la rândul său cu emiterea de monedă proprie și o sistem de schimb fix, ne vom referi la o uniune monetară formală. Acum, dacă un grup de țări decide în unanimitate și de comun acord să creeze o politică monetară și o autoritate comună pentru a legifera monedele pe care urmează să le împartă, vorbim despre o uniune monetară formală cu o politică comună.
Pentru a da un exemplu, avem așa-numita zonă euro, în care țările membre ale Uniunii Europene au adoptat euro ca monedă oficială, originând ceea ce am menționat anterior: uniunea monetară.
La rândul său, am putea vorbi despre așa-numita uniune vamală, care se referă la acea zonă în care predomină liberul schimb și unde a fost creat un tarif comun, adică țările care alcătuiesc această uniune determină o politică comercială comună. În ceea ce privește țările care nu sunt membre, această uniune este destinată țărilor partenere să obțină eficiență economică.
