Jurământul de castitate se referă la renunțarea la orice posibilitate de a avea orice fel de relații sexuale. Prin urmare, stabilește importanța jurământului pe care îl vor face lui Dumnezeu de a rămâne singur și curat ca jertfă prin credință și onoare pentru el. Castitatea este unul dintre cele trei voturi principale și obligatorii care se promite atunci când se aranjează să îndeplinească rolul de călugăriță în religia catolică sau în cazul bărbaților preoția, pe lângă regulile rigide de conduită, care impun castitatea obligatorie și perpetuă.
Legământul de castitate este obligatoriu pentru membrii ordinelor religioase atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Cu toate acestea, acest vot autoritar nu este solicitat în alte revelații creștine, cum ar fi cele ale protestanților.
Castitatea este legată de controlul simțurilor și de alinierea lor de circumstanțe mai dominante. În acest fel, sexualitatea și dreptul de a concepe și de a avea relații sexuale care au loc în afara căsătoriei sunt restrânse. Pofta și masturbarea sunt privite ca exerciții care sparg această integritate.
Jurământul de castitate corespunde lecției Evangheliei și poate lua mai multe forme: jurământul poate fi temporar, perpetuu sau limitat la castitatea conjugală. La adepții consacrați lui Dumnezeu, respectarea jurământului de castitate este un sacrificiu.
Continuând cu această reflecție creștină, castitatea recunoaște că înalță și sfințește iubirea pe care o avem pentru Dumnezeu. Din acest motiv, canoanele și mamele superioare se angajează să îndeplinească jurământul de castitate și să îndeplinească celibatul. Aceasta implică faptul că bărbații și femeile care devin miniștri sfințiți nu vor putea avea niciun fel de relații sexuale.
Când castitatea nu este o condiție selectată a individului, ci un legământ din care nu se poate dezlega fără a risca risipirea operei sale sau dezonorarea gloriei sale, violența atinge un punct de nesuportat și tocmai în acel moment încep să ia abateri și greșeli care duc la hărțuire și abuz sexual.
