Cuvântul stareț provine etimologic din latinescul „Abbas”. Este un termen folosit în contextul religios pentru a defini superiorul unei mănăstiri corespunzătoare unui ordin religios numit abație (Mănăstiri creștine), care trebuie să fie alcătuit din cel puțin 12 sau mai mulți călugări. Adjectivul stareț a apărut pentru prima dată în Europa de Sfântul Benedict de Nursia. La început, titlul de stareț a fost acordat, nu ca sinonim al autorității, ci mai degrabă ca un titlu de respect față de acei călugări în vârstă.
Odată ce termenul de stareț a fost folosit în Occident, utilizarea acestuia a fost diversificată pentru a se referi la superiorul unei abații, el fiind cel însărcinat cu dirijarea spirituală și temporară a mănăstirii, iar până la sfârșitul secolului al XV-lea, abațiile au fost transformate în instituții juridic bisericesc, titlul de stareț devine viață. Starețul se distinge prin purtarea, ca un episcop, a crucii pectorale, a inelului, toiagului (toiagului) și a mitrei (coafură care este așezată pe cap).
Starețul poate fi pur și simplu superior al unei mănăstiri și să respecte ordinele episcopului eparhial sau poate avea, de asemenea, autoritate asupra unui teritoriu puțin mai extins, unde se află diverse temple parohiale cu credincioșii lor.
În trecut, starețul era ales de către frații mănăstirii sale, cu toate acestea odată cu trecerea timpului, episcopul intervenea în alegerea sa. Odată ales, starețul, pe lângă faptul că este superior, devine soțul bisericii abațiene, la fel cum episcopul este al catedralei sale. După alegeri, binecuvântarea continuă.
De asemenea, femeile pot avea titlul de stareță, acestea sunt superiorele, dar o mănăstire de maici. Ele sunt alese de adunare prin vot secret, iar cel ales trebuie să aibă cel puțin 40 de ani și să fie virgin pentru a primi binecuvântarea. Binecuvântarea este solicitată numai dacă numirea de stareță este de natură perpetuă și trebuie efectuată în anul următor alegerii sale.
Stareța are stăpânire spirituală asupra fiicelor sale, având control și control asupra mediului înconjurător, totuși nu are nicio autoritate pentru a binecuvânta liturghia, a mărturisi sau a împărtăși.
