Absolvirea Cuvântul provine din latinescul „dezlegarea“, dezlegare este format din ierta păcatele celor care sunt scuze pentru abatere, modul în care se comportă sau acționează, în acest fel dezlegarea curăță păcătosului și îi dă o nouă oportunitate de a reflecta asupra defecte apărute.
Această practică religioasă este primită de preoți, atunci când sunt inspirați de iertarea pe care Iisus Hristos o acordă păcătoșilor, obiceiul sau ceremonia care constă în faptul că păcătosul își mărturisește greșelile în fața unui preot, care stabilește o pocăință a sacrament instituit de Iisus Hristos în care păcatele sunt iertate prin absolvirea preotului, deși la început pocăința a fost publică, dar din Evul Mediu preoții au început să dea absolvirea în privat.
Modul în care un credincios este o persoană care acceptă și cultivă o credință religioasă care poate primi absolvire de la preot pentru păcatele pe care le-au comis, este că merg la biserică și acolo decid să se spovedească individual, când deja El și-a exprimat păcatele săvârșite și preotul își dă seama că este pocăit, preotul urmează să-i pună pocăință că, în acest fel, va obține absoluția menționată mai sus pentru a-și ierta păcatele.
În acest domeniu putem stabili că preotul care se ocupă de o parohie trebuie să respecte ceea ce se numește secret al mărturisirii sau al declarării păcatelor comise.
