Este o școală de filozofie hindusă și practică religioasă și una dintre căile clasice indiene către realizarea spirituală. Termenul Advaita se referă la ideea sa că sufletul (Sinele adevărat, Atman) este același cu cea mai înaltă Realitate metafizică (Brahman). Adepții acestei școli sunt cunoscuți sub numele de Advaita Vedantins, sau pur și simplu Advaitins, și caută eliberarea spirituală prin dobândirea vidyā (cunoașterea) adevăratei identități ca Atman și identitatea lui Atman și Brahman.
Advaita Vedanta își trage rădăcinile înapoi la cele mai vechi Upanișade. Se bazează pe trei surse textuale numite Prasthanatrayi. Oferă „o interpretare unificatoare a întregului corp al Upanișadelor”, Brahma Sutras și Bhagavad Gita. Advaita Vedanta este cea mai veche școală secundară existentă din Vedanta, care este una dintre cele șase filozofii hinduse ortodoxe (āstika). Deși rădăcinile sale datează din primul mileniu î.Hr., cel mai proeminent exponent al Advaitei Vedanta este considerat, prin tradiție, savantul Adi Shankara din secolul al VIII-lea.
Advaita Vedanta subliniază Jivanmukti, ideea că moksha (libertate, eliberare) este realizabilă în această viață, spre deosebire de filozofiile indiene care subliniază Videhamukti sau moksha după moarte. Școala folosește concepte precum Brahman, Atman, Maya, Avidya, meditație și altele găsite în tradițiile religioase majore indiene, dar le interpretează în felul său prin teoriile sale moksha. Advaita Vedanta este una dintre cele mai studiate și influente școli de gândire indiană clasică. Mulți cercetători o descriu ca o formă de monism, alții descriu filosofia Advaita ca fiind non-dualistă.
Advaita a influențat și a fost influențat de diferite tradiții și texte ale filozofiilor hinduse, cum ar fi Samkhya, Yoga, Nyaya, alte sub-școli din Vedanta, Vaishnavism, Shaivism, Puranas, Agamas, alte sub-școli din Vedanta, precum și mișcări sociale, cum ar fi Mișcarea Bhakti. Dincolo de hinduism, Advaita Vedanta a interacționat și s-a dezvoltat cu celelalte tradiții indiene precum jainismul și budismul. Textele Advaita Vedanta adoptă un spectru de puncte de vedere de la idealism, inclusiv iluzionism, la pozițiile realiste sau aproape realiste exprimate în lucrările timpurii ale lui Shankara. În vremurile moderne, opiniile sale apar în diferite mișcări neo-vedantiene. A fost numit ca exemplu paradigmatic al spiritualității hinduse.
