Sănătate

Ce este afazia? »Definiția și sensul său

Anonim

Afazia este un cuvânt care descrie un tip de tulburare care afectează limbajul uman datorită anumitor leziuni din diferite zone ale creierului care sunt responsabile de controlul limbajului. termenul provine din grecescul "ἀφασία" sau "afazie", format din prefixul "a" care echivalează cu "fără", pe lângă vocea "phanai" care înseamnă "a vorbi", și sufixul "ia" care se referă la „Calitate”, apoi conform etimologiei sale afazia înseamnă că este calitatea de a nu putea vorbi. Acest tip de tulburare poate face procesul de citire, scriere și chiar verbalizare a ceea ce vrei să spui dificil sau greoi.

Afazia constă în pierderea capacității de a produce sau de a înțelege limbajul, cauzată de o serie de leziuni la nivelul creierului, în special în zonele specializate în acest fenomen de limbaj. Este o tulburare care este legată în special de limbajul oral și poate fi generată în timpul dobândirii limbajului la copii sau poate fi, de asemenea, o pierdere dobândită la adulți. Cuvântul afazie a fost stabilit de un medic francez pe nume Armand Trousseau în 1864.

Această tulburare este, în general, mai frecventă la adulții care au suferit un accident cerebrovascular, mai mult decât toate cele cauzate de ischemie trombotică sau embolică. Dar și persoanele cu diferite traume, infecții cerebrale sau neoplasm; precum infecții găsite sau difuze în creier, printre care putem găsi abces cerebral sau encefalită; tumori ale sistemului nervos central, traumatisme craniene sau boli degenerative, cum ar fi așa-numita boală Parkinson.

Există patru tipuri diferite de afazie care sunt: afazia expresivă, care apare atunci când individul știe sau știe ce urmează să transmită sau să comunice, dar acest lucru este dificil de făcut. Afazia globală este atunci când persoana este incapabilă să vorbească, să înțeleagă ceea ce se spune, pe lângă citire sau scriere. Afazia receptivă, apare atunci când pacientul își poate auzi vocea sau poate citi o scriere, dar nu o poate înțelege pe deplin. Afazie anomică, persoana are mari dificultăți în a folosi cuvintele corecte atunci când descrie evenimente, obiecte sau locuri.