Acest termen provine din „ignoranța” greacă și este legat de impedimentul pe care îl are o persoană pentru a-și putea aminti stimulii care au fost învățați, acest lucru se datorează unor leziuni ale creierului și nu unor tulburări de limbaj sau de percepție. Există diferite tipuri de agnozie în care fiecare este specifică unei conducte senzoriale și nu dăunează celorlalte forme senzoriale. Agnozie poate provoca, de asemenea, dificultăți în procesul de învățare noi stimuli senzoriali din conducta deteriorat. Persoana agnostică poate recunoaște caracteristicile vizuale, tactile și auditive, dar ulterior nu reușește să le recunoască ca atare.
- Agnozie vizuală: acest tip de agnozie este cel mai frecvent și se caracterizează prin faptul că pacienții nu au capacitatea de a-și aminti obiectele care li se arată vizual, de exemplu, pot vedea un tabel și îl pot descrie ca un tabel cu patru bastoane, dar nu reușesc să-și amintească numele.
Creierul persoanei este incapabil să recunoască sau să traducă ceea ce văd ochii săi:
- Agnozia tactilă: pacientul nu este capabil să-și amintească numele unui obiect prin atingere, chiar și fără a prezenta vreo tulburare senzorial-perceptivă.
- Agnozie auditivă: în acest caz pacientul nu poate înțelege sau recunoaște limbajul normal al sunetelor.
- Agnozia motorie: acest tip de agnozie face imposibilă recunoașterea de către pacient a modelelor motorii.
- Agnozie corporală: în acest caz, persoana nu este capabilă să-și recunoască sau să-și descrie propriul corp, nici în mod total, lateral sau parțial. Specialistul însărcinat cu evaluarea acestei clase de deficiențe cognitive este neurologul.
