Alexitimia este definită ca o tulburare neurologică care produce persoanelor care suferă de aceasta o incapacitate notorie de a deține controlul și de a-și recunoaște propriile emoții și, în consecință, îi determină să aibă diverse probleme atunci când vor să se exprime verbal. Prin urmare, s-ar putea spune că caracteristicile pe care le are fiecare persoană care suferă de această patologie sunt în principal dificultatea de a identifica și descrie sentimente și emoții, precum și capacitatea de fantezie este diminuată, dificultate în a diferenția ceea ce care sunt senzațiile pe care le experimentează corpul cu privire la ceea ce sunt sentimente, doar pentru a numi cele mai importante.
Luând unele date statistice, alexitimia afectează 8% dintre bărbați și 1,8% dintre femei. În plus, afectează aproximativ 30% dintre persoanele cu tulburări psihologice și 85% dintre pacienții cu tulburări ale spectrului autist. Termenul de Alexitimie a fost dezvoltat de psihiatrul Peter E. Sifneos în 1972.
Experții în neurologie au descoperit că pacienții alexitimici au o anomalie în zona creierului care este responsabilă cu analiza și formularea emoțiilor. Dar, în loc să dezvolte o activitate cerebrală care să fie în concordanță cu nivelul emoțional al fiecărui scenariu, cei afectați de această tulburare neurologică reflectă un proces foarte variabil, care poate varia de la foarte slab la foarte intens și care afectează aprecierea corectă a emotiile. Cauzele acestei boli pot apărea în primii ani de viață a sugarului, în etapa în care copilul încă nu are stări mentale ierarhice și, prin urmare, nu sunt asociate cu concepte. Din acest motiv, care abordează emoțiile prin corpul tău.
În plus față de cele de mai sus, trebuie remarcat faptul că Alexitimia este împărțită în două tipuri. În primul rând, este localizat primarul, care își are originea din cauze biologice și, prin urmare, apare din cauza unor defecte sau deficiențe neurobiologice care în același timp este responsabilitatea elementelor ereditare. În al doilea rând, există așa-numita alexitimie secundară, care este cea care apare dintr-o serie de situații dramatice pe care individul le trăiește atât în copilărie, cât și în faza sa adultă.
