Acronimul înseamnă „ Asociación Mutual Israelita Argentina” și este la fel de aproape de evreii argentinieni ca și de orice altă persoană din religie care ar putea fi în țară. În acest sens, așa cum se întâmplă adesea cu multe instituții de origine ebraică, AMIA salută membrii acestei comunități dintr-o mare varietate de propuneri de ajutor și sprijin social.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comunitatea evreiască internațională a început să promoveze o nouă mișcare politică pentru a readuce poporul Israel pe teritoriul lor original. Această mișcare este cunoscută sub numele de sionism. În acest context, în Argentina a fost fondată o asociație, AMIA.
Cei care au promovat nașterea AMIA au făcut parte din evreii de origine askenazi, o ramură a iudaismului cu propriile sale tradiții și o limbă, idișul.
Una dintre primele acțiuni care au avut loc a fost crearea unui cimitir pentru îngroparea evreilor decedați conform preceptelor religioase care marchează tradiția Torei. De fapt, primul nume al entității a fost „Jevrá Kedusha”, care în ebraică înseamnă înmormântare sau înmormântare onorabilă.
În același timp, membrii acestei asociații au promovat tot felul de activități culturale și educaționale cu scopul de a-și consolida valorile în societatea argentiniană. În mod similar, membrii AMIA au promovat programe sociale pentru a ajuta cea mai defavorizată comunitate evreiască, în special imigranții din Europa de Est.
În vara anului 1994, a fost comemorat centenarul fondării sale, iar sediul AMIA a fost comemorat pe 18 iulie. În acest atac, care a fost cauzat de explozia unei mașini bomba care a fost parcată la intrarea instituției, au murit 85 de persoane, majoritatea evrei și alți angajați aflați la locul de muncă sau trecători care treceau pe lângă unul dintre cei mai dinamici zone ale orașului Buenos Aires.
Ani de zile, ancheta judiciară a ceea ce s-a întâmplat a fost paralizată, dar în 2001 cazul a fost redeschis și, în cele din urmă, justiția argentiniană a dat vina pe gruparea teroristă libaneză Hezbollah ca fiind responsabilul maxim al atacului, iar guvernul iranian a fost considerat promotorul acțiunii teroriste. Cu toate acestea, de atunci nu a existat niciun proces final, iar atacul asupra sediului AMIA a fost implicat în tot felul de controverse, dezbateri și mistere (moartea în 2015 a procurorului care urma să prezinte noi probe, probleme cu extrădarea unii dintre învinuiți, acuzația de imparțialitate față de primul judecător care a luat dosarul și o listă lungă de situații anormale).
