Un antiacid este o substanță care acționează în organism, în special în sistemul digestiv, pentru a liniști proprietățile acide ale sucurilor gastrice găsite în stomac, care sunt prezente la individ după ce au terminat de mâncat niște alimente care produc aceste sucuri sunt mai puternice pentru a putea efectua procesul normal de digestie. Este apoi un inhibitor al acidității produse de anumite sucuri de stomac cauzate de unele alimente sau de o serie de ele care are loc prin generarea unui reflux în esofag sau prin sensibilitatea peretelui stomacului la aceste sucuri.
În ceea ce privește compoziția acestei substanțe, este, în general, de bază pentru mediul alcalin, astfel încât să poată avea un efect și să se cupleze cu acei acizi produși de glandele paretale ale sistemului digestiv, alcalinizând stomacul prin creșterea pH - ului acestuia (luându-l de la 0, 2 la o valoare apropiată de 2) și a cărei reacție acid-bazică este produsă de apă și o sare.
Majoritatea antiacidelor conțin hidrogen (H2) ca component al ingredientului activ și printre cele mai frecvente se numără bicarbonatul de sodiu (NaHCO3), carbonatul de calciu (CaCO3) și hidroxidul de magneziu (Mg (OH) 2).
O altă funcție pe care antiacidele o pot îndeplini este aceea de a promova sistemele de apărare a mucoasei prin stimularea producției de prostaglandine.
Ele pot fi clasificate în două tipuri, sistemice și nesistemice. Primele sunt caracterizate deoarece produsul sărat al reacției este absorbit de pereții stomacului și efectul său este mai puternic, dimpotrivă cele nesistemice sunt caracterizate deoarece produsul sărat al reacției nu este absorbit de corp și efectul său este Mai lent.
Unele efecte secundare ale acțiunii antiacidelor în stomac pot fi constipație ca în cazul sărurilor de aluminiu sau pot avea efecte laxative ca în cazul sărurilor de magneziu.
Ingerarea sa este recomandată la o oră după ce ați ingerat alimente care stimulează producerea de acizi din stomac, iar abuzul acestuia poate provoca leziuni grave sistemului digestiv.
