Aparatul sau complexul Golgi este una dintre structurile situate în interiorul celulelor, atât animale, cât și plante. Este vorba despre recepția, dezvoltarea, stocarea și eliberarea ulterioară a proteinelor, fie prin celulele sistemului nervos (responsabile de secreția substanțelor), fie prin sistemul endocrin (producător de hormoni).
Pungi plate mici, stivuite, formate din membrane din citoplasmă (fluid asemănător gelatinei) celulei. Complexul Golgi produce proteine și molecule de lipide (grăsimi) pentru utilizare oriunde în interiorul și în afara celulei. Complexul Golgi este un organet celular. Numit și aparatul Golgi și corpul Golgi.
Odată ce proteinele sunt produse, acestea părăsesc reticulul endoplasmatic aspru sau neted și merg direct la aparatul Golgi, situat lângă nucleul celulei. Acolo ajung să se formeze în diferitele lor tipuri, în timp ce trec prin așa-numitele cisterne de tanc, care sunt sacule aplatizate și înconjurate de membrane, stivuite una peste alta.
Se poate spune apoi că funcția aparatului Golgi este glicozilarea proteinelor și lipidelor, pe lângă distribuția lizozomilor și a peroxizomilor (vezicule de secreție de substanță).
Acest proces de glicozilare sau biochimic a fost studiat cu atenție și explicat de Santiago Ramón y Cajal, iar mai târziu de Camillo Golgi, de la care își datorează numele. Ambii oameni de știință au fost câștigători ai Premiului Nobel pentru medicină în 1906.
Printre funcțiile dezvoltate de aparatul Golgi se numără producerea acrosomului care face parte din spermă și dezvoltarea lizozomilor primari; elaborarea membranei plasmatice; secreția celulară; și alterarea substanțelor sintetizate de reticulul endoplasmatic dur. În general, se poate spune că aparatul Golgi modifică și distribuie macromoleculele sintetizate de celulă.
Aparatul Golgi este împărțit în funcție de funcția sa în trei regiuni:
Regiunea Cis-Golgi sau regiunea internă: lângă reticul, din care primește veziculele de tranziție care servesc drept transport pentru proteine în partea externă a aparatului.
Regiune medială: este o zonă de tranziție.
Regiunea Trans-Golgi sau regiunea externă: este zona de maturare. Este atât de aproape de membrana plasmatică, încât au o compoziție similară.
Apoi, veziculele care ies din reticul pătrund în regiunea Cis-Golgi, unde fuzionează și traversează toți dictiozomii (saci stivuite sau stive Golgi) până ajung la Trans-Golgi. Acolo sunt pregătite - se spune ambalate - și distribuite după caz. În fiecare regiune, aceste vezicule au fost modificate de enzime care le-au conferit un caracter particular. Acum se întâlnesc.
