Etimologic cuvântul apocalipsă provine din grecescul „apoccalupsis” care înseamnă „revelație”. Este considerată ultima carte a noului testament în care este scrisă ca o profeție ceea ce ține lumea în viitor. Numită și cartea revelațiilor, este o carte unică, considerată de experții în literatură ca un text care se bazează exclusiv pe profetic, are un număr mare de simboluriPoate fi cam complicat de interpretat, motiv pentru care a făcut obiectul multor investigații și interpretări de-a lungul istoriei. Biserica Catolică acordă autorul acestei cărți apostolului Sfântul Ioan, pe lângă faptul că consideră că această scriere aparține Sfintelor Scripturi, deci trebuie să fie acceptate și crezute ca parte a doctrinei catolice.
Apocalipsa este o carte al cărei gen literar este apocaliptic. În mod normal, această categorie de texte a fost folosită în vremuri de persecuție, fiind o literatură de forță care încearcă să ofere speranță celor persecutați. Când a fost scrisă această carte, poporul creștin a fost victima unor mari persecuții, de aceea conținutul ei este plin de simboluri, cifre și cifre, astfel încât persecutorii nu au putut să o interpreteze.
În apocalipsă, utilizarea numerelor a fost folosită ca simboluri, de exemplu numărul 7 înseamnă „perfecțiune”, numărul 6 denotă „imperfecțiune”, întrucât îi lipsește unul din șapte, iar imperfecțiunea maximă este cea de șase triplată (666) care simbolizează numărul fiarei, numărul Răului (Ap. 13-18). Pe lângă faptul că este un text apocaliptic, este și profetic, profeția sa cea mai persistentă și fundamentală este că apărătorii binelui vor fi întotdeauna persecutați de rău. Dar ea va cădea întotdeauna în fața binelui, deoarece Dumnezeu va birui Răul.
Profeția spune că Dumnezeu va veni să-și stabilească locuința în rândul omenirii și că dragostea și pacea vor domni.
