Este considerată o frază scurtă care conține o învățătură, în general de natură morală. În acest sens, apotegmele seamănă cu zicerile populare, aforismele, proverbele, axiomele, maximele sau proverbele.
Trebuie să spunem că apotegma provine inițial dintr-un cuvânt grecesc compus din două părți clar diferențiate: particula „apo”, care poate fi tradusă ca „afară” sau „departe”, și verbul „phthengesthai”, care este sinonim cu „declara”. Apotegmele prezintă de obicei o evaluare filosofică. Cu o câteva cuvinte, o cunoaștere profundă a transmis invitații de reflecție.
Aforismul este de obicei creat de o persoană căreia i se atribuie autorul. Proverbele, pe de altă parte, se nasc din oameni și sunt anonime. Același lucru este valabil și pentru proverbele care, în plus, implicit implică un avertisment.
Apotegma, prin urmare, este mai asemănătoare cu aforismul decât cu proverbul, deoarece autorul său este în general cunoscut. Principala diferență între apotegmă și aforism este că prima nu acoperă, în general, probleme grave, precum și plăcută sau amuzantă. De aceea, apotegma poate fi, de asemenea, o propoziție rostită cu grație, care nu include conținut moral.
Trebuie să avem în vedere că filozofia devenise noul model rațional care a înlocuit poveștile mitice din trecut și în textele filosofice (în special cele legate de etică) era necesar să recurgem la un tip de propoziții simple, directe și clare care să arate o idee concretă. Prin urmare, filozofi precum Aristotel sau sofiștii recurg la apotegmă ca o formulă simplificată pentru a-și exprima ideile.
Ele sunt apotegmele care sunt utilizate în diferite sectoare ale societății noastre. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în domeniul politicii. În acest caz, rugăciuni importante de acest tip au apărut de-a lungul istoriei și un bun exemplu este dat de fostul președinte al Argentinei, Juan Domingo Perón. Și a mers atât de departe încât să afirme că peroniștii erau ca pisicile, pentru că atunci când părea că luptă, ceea ce făceau cu adevărat era să se reproducă.
Un alt exemplu de apotegmă poate fi cel pe care scriitorul Jorge Luis Borges l-a pronunțat despre oamenii care aparțin mișcării peroniste: „Peroniștii nu sunt nici buni, nici răi: sunt incorigibili”.
