Este un tip de rocă format prin sedimentare care este alcătuit din fragmente mici formate din cuarț, anumite tipuri de roci și feldspat, sunt al doilea tip de rocă cel mai des întâlnit pe suprafața pământului, au spații între granulele lor numite interstițiale, astfel de spații pot fi observate fără material în interiorul lor în roci de o vârstă fragedă, totuși, dacă sunt observate roci de origine antică, astfel de spații sunt umplute cu un material format din carbonat de calciu.
Acestea se pot forma în numeroase medii de tip sedimentar, cum este cazul zonelor adiacente râurilor, lacurilor, zonelor de plajă, bulevardelor, fundului mării, deșerturilor, printre altele, nisipurile responsabile de formare a gresiei, poate fi transferată prin acțiunea vântului sau prin acțiunea gravitațională, depunând nisipul în depozite unde se va forma ulterior gresia.
Deși se găsesc în cantități mari în natură, nu au capacitatea de a lăsa loc formării structurilor stâncoase, cu toate acestea, în locurile în care vântul este un factor climatic important, gresia poate lăsa loc formarea de taphonis (cavități rotunjite), ciuperci stâncoase și chiar faguri.
În industria construcțiilor este un material care este utilizat în diferite moduri, dintre care unul este ca material pentru pavarea podelelor, acest lucru se datorează faptului că are o duritate și rezistență foarte mari, în plus față de acesta, puteți alege între diferite varietăți de culori variind de la maro la roșu. O altă utilizare foarte frecventă ca strat de acoperire pentru toate tipurile de structuri, datorită faptului că are caracteristici de izolație termică naturală pe lângă faptul că este rezistentă la efectele vremii, în interior este folosită ca materie primă pentru elaborarea șemineelor deoarece este foarte rezistent la foc. Așa cum am menționat mai sus, gresia are o mare varietate de culori, ceea ce îl face un element excelent în ceea ce este decorarea. Clădiri precum casa prezidențială a Statelor Unite sunt o mostră a materialului excelent, deoarece a fost realizată cu o gresie de tonuri deschise în anul 1800, demonstrând astfel rezistența sa.
