Archaebacteria face parte dintr-un grup foarte semnificativ de organisme, ale căror caracteristici specifice fac posibilă crearea unui domeniu numit „ Archaea ”. Acest termen este folosit pentru a diferenția o serie de microbi unicelulari, care, la fel ca bacteriile, nu au un nucleu sau organite membranare interne, dar prezintă anumite proprietăți care îi fac diferiți de aceștia.
Archaea, la început, au fost clasificate ca bacterii procariote incluse în așa-numitul „regat Monera”, cu numele de archaebacteria. Cu toate acestea, în timp, s-a descoperit că au o dezvoltare autonomă și unele diferențe de natură biochimică, care le fac unice. Este atât de mult, încât arheobacteriile au creat un domeniu și un regat distribuit în 5 filme dovedite, care încă nu au fost identificate, grupurile Euryarchaeota și Crenarchaeota fiind cele care au fost cele mai investigate.
Archaebacteria se caracterizează prin:
- Fii cel mai vechi de pe planetă.
- Ele au diferite forme: bastoane, spirale, palmieri.
- Nu au structura de bază a peretelui celular.
- Au lipide cu țesuturi diferite de bacterii.
- Reproducerea sa este asexuată.
- Le lipsește un nucleu.
- Unele au capacitatea de a rezista la temperaturi ridicate.
- Sunt capabili să sintetizeze sulf, pe lângă alte substanțe chimice.
Printre arheobacteriile cele mai cunoscute se numără:
- Crenarchaeotas: aparțin speciilor hipertermofile, adică rezistă la temperaturi ridicate, cu toate acestea, această specie poate supraviețui și în medii cu temperatură scăzută, cum ar fi mările și sedimentele.
- Euryarchaeota: acest grup poate fi găsit în concentrații mari de sare și reușesc să-și obțină energia din lumină și fără a avea un colorant de clorofilă.
- Korarchaeota: reprezintă un grup mic de hipertermofili. Sunt considerate cele mai vechi arhee.
- Nanoarchaeota: acest grup trăiește în zone continentale și maritime la temperaturi ridicate. Conform studiilor, această specie, pentru a supraviețui, trebuie să rămână în contact cu o gazdă.
