În termeni generici, o articulație este uniunea dintre două elemente care face posibilă mișcarea ambelor. Acest cuvânt este utilizat pe scară largă în termeni anatomici, pentru a defini uniunea dintre două sau mai multe oase, între un os și un țesut osos sau între un cartilaj.
Funcția articulațiilor din corpul uman este de a forma un punct de atașare în schelet care îi permite să genereze mișcare mai ușor și va adăuga mai multă elasticitate corpului. O articulație este formată din diferite elemente:
Cartilaj: Este un tip de căptușeală care se găsește la capetele oaselor. Această membrană îndeplinește rolul de conector, evitând și reducând frecarea cauzată de mișcări.
Membrana sinovială: Această membrană conține un fluid vâscos, incolor, care lubrifiază și protejează articulația.
Ligamente: sunt țesuturi conjunctive și elastice care servesc la protejarea articulației și la limitarea mișcărilor acesteia.
Tendoane: la fel ca ligamentele, tendoanele sunt țesuturi conjunctive, situate pe partea laterală a articulației; Acestea sunt situate lângă mușchi, pentru a exercita controlul mișcărilor.
Bursa: sunt un fel de bile umplute cu lichid, a căror funcție este de a amortiza fricțiunea într-o articulație. Acestea sunt localizate în oase și ligamente.
Menisc: găsit în genunchi și alte articulații, se caracterizează prin forma lor semilunară.
Îmbinările sunt împărțite în funcție de mobilitatea sau funcționalitatea lor:
Articulațiile mobile: sunt cele mai numeroase și cu cea mai mare mobilitate în corp. În funcție de mișcarea lor, acestea se împart în:
Trohlear: facilitează execuția mișcărilor de flexie și extensie. De exemplu: degete și cot.
Arthrodias: facilitează mișcările de mișcare.
Pivot: facilitează rotația laterală și medială. De exemplu, articulațiile gâtului.
Sferice: datorită formei lor rotunjite, ele prezintă o ușurință mai mare de mișcare. De exemplu, articulațiile șoldului.
Dantelă reciprocă: se caracterizează prin prezentarea unei structuri similare cu cea a unei șei. De exemplu , articulația degetului mare.
Articulații cartilaginoase (semi-mobile): această clasă de articulații sunt unite printr-un cartilaj flexibil, cu mobilitate redusă. De exemplu, unirea oaselor coloanei vertebrale.
Sinartroza sau articulațiile imobile: sunt articulații care sunt unite prin dezvoltarea osului, se caracterizează prin faptul că sunt rigide și lipsite de mobilitate. De exemplu, oasele nasului și ale craniului.
Articulațiile pot prezenta diverse tulburări, cele mai frecvente fiind artrita, care constă în inflamația articulațiilor și osteoartrita care este cauzată de uzura cartilajului. Specialitatea medicală responsabilă de studiul și tratamentul articulațiilor se numește artrologie.
