Este unul dintre cei mai folosiți termeni polisemici. Cel mai folosit context este cel al procesului prin care trece o ființă, unde este dedicat reflectării asupra unui eveniment în care un eveniment l-a zguduit și pe care nu îl poate înțelege. A fost folosit în diferite domenii, printre care se numără biologia, limbajul și genetica, în cadrul cărora a evoluat și adaptat. În domeniul biologiei, termenul este legat de producerea de noi celule considerate complexe, prin utilizarea altora care au structuri simple.
Asimilarea alimentelor, la rândul său, este pasul în care proteinele, carbohidrații și componentele cu valori nutriționale ale alimentelor sunt transformate în substanțe ușoare care sunt absorbite de organism. În genetică, apare atunci când un genotip generează un răspuns la o entitate de mediu, independent, pentru a se proteja de orice posibilă deteriorare. La nivel cultural, cuvântul capătă un sens care dictează: integrarea unui popor de dimensiuni reduse la un altul cu puteri mai mari de dominare, își poate pierde adoptarea unui altul care are mai mulți exponenți decât ai săi.
În limbă, între timp, asimilarea fonetică are loc atunci când evoluează pronunția unui termen, adică este simplificată, făcând pronunția mult mai ușoară, pe lângă adaptarea la context. Ele pot fi date de două situații, cuvântul se poate schimba datorită influenței termenului dinaintea acestuia, fiind astfel progresiv, iar dacă cuvântul de după acesta îl obligă să se schimbe, devine un caz regresiv; există, de asemenea, condițiile în care pot apărea, cum ar fi proximitatea și adiacența. Sunt clasificate în 4 tipuri, în funcție de poziția cuvântului care schimbă contextul și condiția: regresiv prin adiacență, progresiv prin adiacență, regresiv prin proximitate și progresiv prin proximitate.
