Astenosfera este stratul interiorului Pământului care se extinde aproximativ între 50 și 100 km adâncime, probabil format din materiale vâscoase care se pot deforma, astenosfera este situată între litosferă și mezosferă. Termenul astenosferă nu face parte din dicționarul Academiei Regale Spaniole (RAE). Conceptul este folosit pentru a denumi mantaua Pământului manta situată sub zona numită litosfera.
Astenosfera este compusă din materiale semisolide și solide. Deasupra ei plutește litosfera, un strat rigid compus din sectorul exterior al mantalei și scoarța terestră. În acest fel, mișcarea plăcilor tectonice are loc în zona astenosferei.
Astenosfera este maleabilă și poate fi împinsă și deformată, ca aluatul de joc, ca răspuns la căldura Pământului. Aceste roci curg cu adevărat; deplasându-se ca răspuns la stresul impus de mișcările adâncului interior al Pământului. Astenosfera fluidă poartă cu sine litosfera Pământului, inclusiv continentele.
O altă caracteristică a astenosferei este aceea că promovează reînnoirea și extinderea fundului oceanului. Acest lucru se datorează faptului că în compoziția sa se află bazaltul, o rocă magmatică care, printr-un proces de extrudare, curge prin creastele oceanice. Când întâlnește continentul, materia se scufundă și trece dedesubt, revenind la fundul oceanului și topindu-se în astenosferă prin subducție.
În geologie ca disciplină științifică, teoria izostatică susține că munții nu sunt rezultatul unei sarcini excesive la suprafață, ci mai degrabă că originea lor se datorează mișcărilor care au loc în straturile interioare, atât în litosferă, cât și în astenosferă..
Este important de menționat că, pentru unii oameni de știință, astenosfera nu există cu adevărat. Există specialiști care susțin că deriva continentală este produsă de o mișcare de solidaritate a scoarței cu mantaua, în timp ce izostaza se va dezvolta între partea exterioară a miezului Pământului și partea interioară a mantei.
Un subiect de dezbatere este cel referit la existența sau nu a astenosferei, care încă generează mari controverse. Prin urmare, în prezent, nu există nicio poziție care să fie considerată corectă în acest sens, deoarece există multe studii care se stabilesc pe o poziție și pe alta fără a fi concludente.
