Autoritarismul, în multe domenii, este exercițiul puterii opresive, impunând voința unui individ asupra celui al altora. Este un sistem social care nu permite critici, autonomie sau libertate. Este utilizat în mod regulat pentru a defini un sistem guvernamental care îndeplinește unele dintre caracteristicile menționate deja. În aspectul social și familial, se referă la tatăl sau figura masculină ca fiind cea cu rol protector, care folosește acest lucru pentru a insufla ideologii machiste sau paternaliste.
Autoritatea, de la sine, nu afectează integritatea fizică și psihologică a unei persoane, deoarece ar trebui aplicată cu înțelepciune, fără abuz de putere. Cu toate acestea, autoritarismul propune un regim crud, privându-i pe cei care se află sub acesta de anumite beneficii. La nivel istoric, acest termen a fost folosit, împreună cu totalitarismul, pentru a vorbi despre guverne importante care au fost consolidate, cum ar fi nazismul, fascismul, franquismul și stalinismul, care au folosit suveranitatea lor pentru a extermina pe oricine cu idei diferite lor, în speranța că acest lucru va provoca omogenitate politică pe întreg teritoriul.
Este obișnuit ca partidele care sunt ghidate de autoritarism să găsească o rată ridicată de corupție, legată de problemele economice, politice și sociale. Unii autori îi descriu pe liderii acestor regimuri drept „tirani”, în tot sensul peiorativ al cuvântului. În ciuda acestui fapt, nu numai politicienii se cufundă în lumea autoritarismului; bisericile respective ale religiei dominante dintr-un anumit teritoriu pot, dacă sunt împuternicite, să conducă sub un concept închis, bazat doar pe învățăturile pe care textele lor sacre le pot oferi.
