Definit de Dicționarul limbii spaniole ca „ Ajutor, ajutor, protecție”, astfel încât asistența judiciară poate fi definită ca ajutorul oferit de autoritățile judiciare.
În urma profesorului de drept procesual, dl. José María Asencio Mellado, de mai multe ori, instanțele în fața cărora se desfășoară o procedură nu pot să efectueze singure anumite acte de procedură, fie pentru că sunt probleme de competență ale altei instanțe, fie de au loc în afara teritoriului în care își exercită jurisdicția. În astfel de cazuri este necesar să se solicite colaborarea diferitelor instanțe.
Forme de asistență judiciară.
Asistența juridică în sine: se numește comisie și nu este altceva decât colaborarea pe care o oferă instanțele între ele și căreia i se aplică dispozițiile cuprinse în art. 234 și 235 din CPC. Se materializează în trei moduri:
Expediere: atunci când o instanță superioară încredințează una din ierarhii inferioare (art. 234 și 236 CPC).
Îndemn: atunci când sunt emise între instanțe din aceeași ierarhie (articolul 235 CPC).
Petiție sau Rogatory: atunci când o instanță de categorie inferioară este îndreptată către o categorie superioară (articolul 188 CPC).
Asistență judiciară de stat: este cea care oferă alte puteri puterii judiciare.
Asistență judiciară internațională: Puterea judiciară este epuizată în limitele teritoriale ale statului respectiv, astfel încât intercomunicarea judiciară este necesară pentru a efectua acte procedurale în alte țări decât sediul autorității judiciare în care se desfășoară procesul. Printre aceste forme de relief avem:
Execuții: Execuția este documentul public care conține sentința a cărei recunoaștere este solicitată în altă țară. CPC-ul nostru stabilește în Art. 850 și 851 procedura pentru recunoașterea hotărârilor străine în țara noastră.
Scrisori diplomatice: comunicare judiciară de la un stat solicitant la un stat solicitat, pentru a obține informații, a efectua investigații și a executa anumite acte procedurale de probă. Se disting două tipuri:
- Cele care se referă la măsuri preventive asupra bunurilor, bunurilor sau persoanelor.
- Cele care se referă la acte procedurale simple.
