Bunăvoința este o calitate a ființei umane cu care arată în societate că este bună cu cei cu care trăiești. Conform etimologiei sale, Bunăvoința este compusă din termenii „Bene” înseamnă „Bun” și „Zburat” înseamnă „Voință”. Adică o persoană care este binevoitoare vrea să fie bună cu ceilalți. Sentimentele tale dictează ca acțiunile pe care le întreprinzi să fie în beneficiul altora, chiar dacă bunăstarea lor este compromisă. Din punct de vedere filosofic, bunăvoința este valoarea care se contribuie la acțiuni, această valoare este pozitivă și este concepută astfel încât toate acțiunile bazate pe aceasta să fie constituite pentru a face bine.
În societate, există un cod pe care îl cunoaștem ca etică, moralul său este acel sens care se naște din educația primită acasă și în educație. Când ambii sunt conduși de o persoană care arată intenții bune, el reprezintă o figură care este un exemplu de urmat. Un exemplu de bunăvoință este cel exprimat de Papa Francisc I, care, cu gesturi de umilință și o transformare notorie a Bisericii Catolice, a transmis un mesaj de pace, unire și comunitate în rândul oamenilor lumii.
Noile tendințe sociale care există astăzi s-au încheiat cu diverse ocazii în conflictele guvernamentale și etnice, inclusiv războiul, ceea ce a însemnat o scădere a oamenilor binevoitori, având în vedere faptul că sunt obligați să se îngrijească de bunăstarea intereselor lor și cei mai apropiați oameni ai tăi. Când o persoană este binevoitoare, este excepțională, diferită și iese în evidență.
