Câștigurile de capital sunt un termen utilizat pentru a se referi la creșterea pe care o proprietate a experimentat-o din cauza unor cauze externe. Un exemplu ar fi bunica e casa a suferit un câștig de capital ca cartier în care este a devenit una dintre cele mai mari punctul de gastronomica oraș.
Karl Marx între 1818 și 1883 a dezvoltat acest concept și îl exemplifică în felul următor, un muncitor desfășoară o activitate într-o companie pentru care primește un salariu, dar această activitate generează bani cu mult peste ceea ce câștigă. Această valoare care nu este plătită lucrătorului rămâne în mâinile angajatorului care este persoana care vede efectiv plusvaloarea.
Pentru a înțelege puțin acest termen, merită subliniat faptul că fiecare produs lansat pe piață are un preț care este legat de munca necesară pentru a-l produce. Potrivit marxismului, puterea de muncă este considerată și o marfă.
Plusvaloarea în capitalism este sinonimă cu exploatarea forței de muncă. Pentru Marx, șeful își poate crește profitul în două moduri, unul este plusvaloarea absolută prin prelungirea zilei de lucru, iar cealaltă plusvaloarea relativă, adică prin reducerea plății către forța de muncă.
Marx a văzut plusvaloarea în felul următor, dacă un muncitor își lucrează ziua într-un timp de patru ore pe zi pentru a-și satisface nevoile și ale rudelor sale, dar angajatorul îl pune la lucru opt ore, atunci vor exista patru ore care sunt plus angajatorul, care este cel care preia banii produși în acele ore rămase și astfel își mărește capitalul.
