Materialele biocompatibile se caracterizează prin faptul că au proprietatea de a nu degrada sau distruge mediul cu care coexistă, adică nu distrug mediul biologic în care își exercită acțiunea, din acest motiv, sunt materiale utilizate și puse în aplicare la ființele vii la fel ca oamenii, plantele sau animalele, un alt nume pentru elementele biocompatibile este „biomateriale”.
Datorită conceptului expus, este ușor de înțeles atunci că aceste materiale sunt utilizate în majoritatea cazurilor în sănătate sau în spital, materialele utilizate pentru contactul cu țesutul și mucoasa internă a oamenilor sunt biocompatibile, exemple dintre aceste elemente sunt catetere, sonde, seringi sterile, printre altele.
Aceste materiale pot avea un contact scurt sau prelungit cu pacientul, dacă este scurt există riscul de a provoca intoxicație sau hipersensibilitate la materialul utilizat, pe de altă parte, dacă contactul va fi amânat sau prelungit, trebuie să se țină seama de faptul că nu are nici un fel de reacție împotriva pacientului, adică sunt materiale total inerte și, după ce materialele utilizate sunt absorbite sau sunt degradate, astfel încât ulterior să fie înlocuite de țesutul normal al pacientului; un exemplu în acest sens sunt suturile absorbabile utilizate pentru cusăturile interne.
O altă caracteristică care nu poate fi neglijată, pe care trebuie să o aibă aceste materiale, este aceea că are loc unirea completă și permanentă cu țesutul, așa cum este cazul implanturilor ortopedice sau implanturilor dentare.
