În domeniul dreptului, în special în dreptul roman, se numește „Bonorum Possessio” unui instrument legal acordat de judecător sau pretor prin utilizarea legii, unor membri ai familiei pentru ca aceștia să aibă puterea de a lua deținerea bunurilor moștenite, fără a fi nevoie să fie considerat moștenitori, trebuie remarcat faptul că acest proces trebuie solicitat anterior de rudele menționate, acest sistem apare ca răspuns la vechiul sistem cunoscut sub numele de hereditas, care aparținea dreptului civil.
Principalii beneficiari ai apariției „Bonorum Possessio” Acei indivizi care fuseseră separați de a opta pentru moștenire din cauza unei legi stricte aparținând unei legi civile antice, care era total diferită de ceea ce era echilibrul, din moment ce Nu le-a permis copiilor care au fost scutiți, fiicele care au căsătorit, rudele agnate și rudele prin consangvinitate prin femei, să se bucure de bunurile moștenite de tatăl lor.
Este foarte posibil ca principalul motiv pentru crearea acestui instrument să fie acela de a acționa ca un complement, cu care a fost protejat dreptul celor care pretind că au orice drept la moștenire, pentru aceasta a fost necesar ca persoana respectivă să apară în fața unui magistrat să-și demonstreze legitimitatea față de moștenirea menționată, pentru care era necesar să se arate un document care să-l demonstreze ca moștenitor legitim (testamentar) sau, în caz contrar, să demonstreze legătura de sânge care a legat-o de decedat, după care magistratul a procedat la autorizarea moștenitorului bunurilor, care erau însoțite de „interdictum quorum bonorum” care le conferea putere asupra acelor persoane care doreau să opteze pentru bunurile menționate, fără a fi necesar ca să se recurgă la „hereditatis petitio”
Ulterior acestui sistem au fost acordate corecții și funcții suplimentare, care au fost aprobate de pretor, chiar și pentru acele persoane care nu aveau în posesia lor un titlu de moștenitor civil, un exemplu în acest sens a fost atunci când o persoană a murit fără a lăsa testamentul, atunci pretorul a acordat dreptul de proprietate asupra bunurilor acelor indivizi care nu erau considerați ca moștenitori civili.
