În contextul calculului, codul sursă este definit ca setul de linii de texte, care sunt liniile directoare pe care computerul trebuie să le urmeze pentru a realiza programul menționat; deci este în codul sursă, unde este scrisă funcționarea computerului.
Codul sursă al unui program este scris într-un limbaj de programare specific, însă acest tip de limbaj nu poate fi executat direct de computer, ci trebuie tradus într-un alt limbaj pe care computerul îl poate executa mai ușor. Pentru această traducere, se utilizează așa-numitele compilatoare, asamblori, interpreți, printre altele.
Accesarea codului sursă al unui program constă în accesul la algoritmii dezvoltați de creatorii săi. Este singura modalitate de a transforma eficient un program.
Când vine vorba de eliberarea unui cod sursă, înseamnă partajarea scrisului cu orice subiect care îl solicită, adică orice persoană îl poate analiza, copia și modifica. Eliberarea unui cod al unui program implică o anumită nesiguranță, deoarece funcționarea acestuia este expusă. În mod similar, nu este de obicei lansat pentru aplicații comerciale.
La rândul său, codul sursă este utilizat și pentru a se referi la codul sursă al altor componente software, cum ar fi codul sursă al unei pagini web, care este scris în limbaj HTML sau Javascript; și care este apoi executat de browserul web, astfel încât pagina să poată fi văzută când o vizitați.
Ramura informaticii însărcinată cu crearea codurilor sursă este ingineria software.
