Termenul de inhibare se referă la acea situație în care o persoană se supune să acționeze sub anumiți parametri, împiedicându-i să mențină un comportament liberal sau libertin, pe lângă prevenirea apariției acelor impulsuri naturale ale ființelor umane. În același mod, se poate referi la acei oameni care, într-un fel, își auto-reprimă propriile impulsuri sau, ei bine, se simt rușinați de a face o anumită activitate. În general, termenul de restricție este legat de faptul că conține pe cineva sau ceva, deoarece poate fi, conform percepției tale, inadecvat sau imoral.
Actul de a fi conștient de sine, într-un caz la fel de nefavorabil, poate fi limitarea comportamentului datorită experienței constante a fricii sau a rușinii, în special legată de gândirea colectivului care observă subiectul. Cu moderatie, poate fi un act de prudenta, de respect pentru cei din acelasi spatiu si un mod subtil de mentinere a regulilor sociale. Cu toate acestea, atunci când acest lucru este prezent în situații în care ar fi cu greu necesar și poate dăuna, într-o mare măsură, celor care îl pun în practică, acesta poate începe să se transforme într-un comportament obscen și constant, care este capabil să conducă la imagini ca anxietatea socială, diagnostic în care individul este considerat incapabil să se confrunte cu situații legate de mediul social.
Trebuie remarcat faptul că, în mod normal, acest concept este legat de inhibiție, un act în care o persoană impune anumite reguli altei în temeiul cărora trebuie să se comporte. Aceasta diferă de conștiința de sine, deoarece aceasta din urmă provine dintr-un mecanism intern, produs de nesiguranțe și frustrări.
