Este vorba despre cumpărarea și vânzarea de articole, utilizarea dispozitivelor electronice și a rețelelor de comunicații în masă pentru aceasta. Unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru acest lucru este internetul, în care au fost create o serie de pagini dedicate exclusiv vânzării produselor de tot felul, în asociere cu industriile care le fabrică sau prin controlul utilizatorilor care colaborează și ele oferă obiectelor publicului. Cu toate acestea, acest sistem a fost doar o extindere, întrucât comerțul electronic a început cu adevărat în anii 70, în secolul turbulent al XX-lea, când a apărut invenția unui mod versatil de a transfera bani.
Anii 80 au fost marcați de apariția vânzărilor de televiziune, în care s-a folosit o resursă la fel de importantă ca și catalogul; dinamica care a dat un anumit anonimat în traiectorie, a atras mulți clienți și a devenit un eveniment atât de important încât au fost create canale exclusiv pentru acesta. „Aveți nevoie doar de un telefon și un card de credit disponibil”, acest tip de deviz fiind sistemul care guvernează achizițiile electronice, indiferent de tipul de dispozitiv utilizat, majoritatea sunt alese pentru a stabili o conexiune cu vânzătorul și clientul.
Există multe avantaje în ceea ce privește alegerea acestui mediu ca implicit pentru efectuarea achizițiilor, deoarece, după cum se poate vedea, oferă utilizatorului mult mai mult confort și domeniu, din care pot alege în mod liber ceea ce au nevoie, fiind disponibil pentru aceasta o gamă largă de produse. Deși, în unele cazuri se efectuează escrocherii, vânzând articole care nu ajung niciodată la clientul care le-a comandat; infractorii reușesc să-l convingă pe cumpărător să-și dea detaliile sau să-l preseze să efectueze plata înainte de finalizarea tranzacției.
