Calculatorul este un sistem electronic alcătuit în principal dintr - un CPU (unitate centrală de procesare), care este „creierul“ de ea, și constă dintr - un microprocesor făcut pe un cip (care constă dintr - o bucată de siliciu, care conține milioane de componente electronice). Calculatorul este capabil să primească un set de comenzi și să le execute prin efectuarea unor calcule complexe sau, de asemenea, prin gruparea și corelarea altor tipuri de informații. Acest dispozitiv este, de asemenea, cunoscut sub numele de computer sau computer.
Ce este computerul
Cuprins
Computerul, a cărui etimologie provine din latinescul „computare” (care înseamnă a calcula, calcula, evalua sau evalua), este un dispozitiv electronic care conține circuite multiple, prin intermediul căruia îndeplinește instrucțiunile pe care utilizatorul le comandă cu o funcție specifică. Aceste linii directoare sunt cunoscute sub denumirea de „intrare”, iar procesul se numește „programare”.
Programatorul este responsabil pentru furnizarea computerului cu informațiile de care are nevoie pentru a efectua acțiuni în ceea ce privește calculul sau analiza calculelor, ale căror rezultate sunt numite „ieșire”. Instrucțiunile introduse sunt făcute printr-un limbaj formal, care permite programatorului să indice ce comportament fizic și logic ar trebui să aibă mașina.
Pentru procesarea informațiilor, computerul are o unitate centrală de procesare sau CPU pentru acronimul său în limba engleză, care este creierul aceleiași circuite și conexiuni care îl unesc cu restul dispozitivelor care, împreună, alcătuiește computerul. Aceste dispozitive pot fi dispozitive de intrare, stocare și ieșire.
Computerul are capacitatea de a stoca, primi sau transmite informații, care pot fi create sau editate în el. Funcționează ca un fișier digital de informații și ca un birou, deoarece are mai multe programe care înlocuiesc funcțiile altor dispozitive care ar fi găsite într-unul.
Istoria computerelor
De la începutul timpului, omul a folosit metode rudimentare pentru a efectua calcule de adunare și scădere, ceea ce a condus la inventarea abacului în jurul valorii de 2.700 î.Hr., de către civilizațiile chineze și sumeriene.
Dar, abia mulți ani mai târziu în istorie, când au fost dezvoltate progrese în cunoașterea și aplicarea acestora pentru calcule și calcule de date. În anul 830 d.Hr. aproximativ, matematicianul persan Musa al-Juarismi ( 780-850), a creat algoritmul, care este setul de reguli ordonate care permite rezolvarea unei probleme sau efectuarea unei activități, care este una dintre bazele fundamentale ale programul curent.
Au fost fabricate mașini similare computerelor, precum cea creată în 1822 de matematicianul și omul de știință Charles Babbage (1791-1871), care a fost un prim motor de calcul automat. Mai târziu, și odată cu dezvoltarea mai multor dispozitive mecanice și a altor descoperiri, s-au ajuns la generații ale acestor dispozitive; în aceste etape este posibil să observăm cum a fost cronologia computerelor.
Generatii de calculatoare
Generațiile de computere reprezintă etapele evoluției și schimbărilor care au apărut în tehnologia acestor mașini, în care au fost încorporate cele mai recente progrese în știință și care le-au făcut mai eficiente. În funcție de tipul sursei, există între cinci și opt generații. Aici se vor desfășura opt generații ale evoluției computerului:
1. Prima generație de computere (1940-1956)
În prima generație de computere, s-au făcut mari descoperiri pentru stocarea și trimiterea informațiilor, cum ar fi utilizarea supapelor electronice, a tuburilor de mercur ale căror cristale emiteau semnale electronice, chei, cabluri, printre altele.
În plus, s-a început stocarea în formă binară, înlocuind stocarea zecimală; a fost încorporată o imprimantă; a apărut primul computer comercial; a început procesarea datelor în timp real; și ieșirea pe monitoare video.
2. A doua generație de computere (1956-1964)
În această generație tranzistorul înlocuiește supapa utilizată în cea anterioară; viteza operațiunilor sale a crescut și dimensiunea sa a scăzut, astfel încât nu au fost necesare sisteme mari de răcire, ca în prima generație.
Rețelele magnetice de bază au fost utilizate pentru stocarea primară. Limbajul COBOL a fost dezvoltat ca un limbaj de programare universal care putea fi utilizat pe orice computer, astfel încât programele să poată fi transferate de la un computer la altul. Au fost, de asemenea, dezvoltate monitoare video de înaltă calitate și dispozitive de ieșire a sunetului.
Unul dintre cele mai importante progrese a fost crearea circuitului integrat, creat de inginerul electric și fizician american Jack Kilby (1923-2005), care a permis computerelor să câștige o viteză incredibilă în calcularea operațiunilor lor.
3. A treia generație de computere (1965-1971)
Circuitele integrate ocupă locul central, la care au fost adaptate mii de mici componente electronice. Dimensiunea sa a fost redusă și mai mult, emanând mai puțină căldură și fiind mai eficientă din punct de vedere energetic.
În această generație, s-a născut termenul software, motiv pentru care au apărut companii specializate. Circuitele integrate au permis combinarea aplicațiilor pentru diferite scopuri, cum ar fi aplicațiile de afaceri și cele matematice, cu care exista o mai mare flexibilitate în programele lor și au dobândit capacitatea de a rula programe simultane (multiprogramare). Dezvoltarea memoriei virtuale și a sistemelor operaționale complexe.
Conexiunea a fost făcută la televizor și la un magnetofon; adaptați transformatoarele de curent alternativ la curent continuu; baterii reîncărcabile cu autonomie de 5 ore; foi de calcul și procesoare de text. Au apărut limbaje de programare compatibile, cum ar fi BASIC, FORTRAN, PASCAL, ALGOL, C, FORTH, printre altele.
Spre sfârșitul acestei generații, compania INTEL a dezvoltat microprocesorul, care a dat naștere microcomputerelor și accelerării progreselor tehnologice de calcul.
4. A patra generație de computere (1972-1982)
S-a distins în esență prin înlocuirea amintirilor miezurilor magnetice cu cipuri de siliciu, pe lângă integrarea mai multor componente în acesta, ceea ce a fost posibil datorită miniaturizării circuitelor, care a dus la existența computerelor personale sau PC (computer personal).
În această generație, au apărut numeroase progrese într-o perioadă scurtă:
- Includerea sistemului de operare standardizat MS-DOS (MicroSoft Disk Operating System).
- Crearea ICLSI (Integrate Circuit Large Scale Integration), care a permis creșterea numărului de componente din același circuit (până la 300.000 pe același cip).
- CPU-urile au atins capacități de până la 40 KB, putând găzdui un dischet de 5 "1/4 de 360 KB și pot găzdui un alt hard disk similar sau de până la 10 MB
- Apare procesarea distribuită.
- Utilizarea memoriei cache.
- Monitoare cu o calitate superioară, ceea ce a permis rularea unui software grafic mai avansat.
- Cele amintiri 72 pini emerge că a dat viteza de procesare mai mare în comparație cu precedenta 30 de pini de memorie.
5. A cincea generație de computere (1983-1989)
Deceniul din anii optzeci a servit ca bază pentru a cincea generație de computere, care a fost un proiect lansat în Japonia, caracterizat prin dezvoltarea microelectronicii și a software-ului, a inteligenței artificiale, a sistemelor multimedia, printre altele.
Mediul de stocare a informațiilor a început să fie realizat în dispozitive magneto-optice, a căror capacitate depășea zeci de gigabyți. Apare DVD-ul (Digital Versatile Disc), care a permis stocarea de videoclipuri și sunete; iar capacitatea generală de stocare crește exponențial.
6. A șasea generație de computere (1990-1999)
Această generație a fost împărțită în trei de alte surse, deoarece există cei care susțin că există o generație a șaptea și a opta.
Dezvoltarea și lansarea internetului în întreaga lume a schimbat pentru totdeauna formele de comunicare umană, precum și munca. În a șasea generație a creat primul puter SUPERCOM cu procesare paralelă, care poate funcționa simultan cu mai multe microprocesoare.
Calculatoarele acestei generații pot recunoaște vocea și imaginile și pot comunica cu un limbaj natural și pot dobândi capacitatea de a lua decizii în funcție de învățarea dobândită pe baza sistemelor expert și a inteligenței artificiale. Acesta din urmă își propune să ofere computerului o inteligență similară cu cea umană, în care mașina este capabilă să rezolve probleme fără intervenția umană, folosind raționamente bazate pe comportamentul pe care un om l-ar avea într-o astfel de situație.
7. A șaptea generație de computere (2000-2016)
Se consideră că a șasea generație s-a încheiat în 1999, începând cu cea de-a șaptea cu apariția ecranelor LCD, lăsând deoparte razele catodice și dischetele optice și DVD-urile fiind deplasate; se creează o capacitate de stocare a datelor care depășește 50 GB.
În această generație, computerul înlocuiește televizorul și echipamentele de sunet, deoarece acestea integrează funcțiile îndeplinite de aceștia prin distribuirea de filme, programe, muzică și alte resurse prin intermediul internetului. Computerul desktop familiar este deplasat de laptopuri. Ulterior, sosirea smartphone-urilor sau a telefoanelor inteligente, a ceasurilor inteligente, printre alte dispozitive, permit utilizatorului să poarte un computer în buzunar.
8. A opta generație de computere (2012-prezent)
Se vorbește despre a opta generație caracterizată prin dispariția treptată a dispozitivelor fizice și mecanice. Baza funcționării sale este nanotehnologia și impulsurile electromagnetice, deși nu a fost comercializată masiv și nici nu s-a obișnuit cu piața.
Părți de calculatoare
Calculatoarele sunt formate din mai multe elemente care îl alcătuiesc sau care îndeplinesc funcția de extindere a funcțiilor sale. În funcție de starea lor (fizică sau virtuală), acestea sunt împărțite în:
software
Este partea intangibilă a computerului și se referă la setul de programe prin care sarcinile pot fi executate în acesta. Printre acestea se numără sistemele de operare, aplicațiile, internetul, jocurile, printre altele.
Din cele menționate anterior, software-ul vital pentru funcționarea unui echipament de calculator este sistemul de operare, deoarece este ca conștiința computerului și fără de care, mașina ar fi inutilă. Utilizatorul va avea contact direct și, în funcție de tipul de sistem, interfața acestuia va fi diferită.
Hardware
Se referă la partea tangibilă a computerului: „corpul” acestuia. Fiecare hardware va depinde de tipul său, întrucât un computer desktop va avea nevoie de un monitor, un procesor, o tastatură, un mouse și cablarea acestuia cel puțin pentru a funcționa; un computer gamer va avea nevoie de alte elemente; iar un laptop este un computer cu corp întreg, care va avea nevoie doar de cablul de alimentare.
Părți ale hardware-ului sau ale elementelor computerului pot fi: placa de bază sau placa de bază, tastatură, mouse sau mouse, monitor, CPU, difuzoare, microfon, căști sau căști, unitate DVD, imprimantă, joystick-uri, cameră web, printre altele.
Importanța computerelor
Beneficiile sale nu sunt puține:
- Este ecologic, deoarece, datorită digitalizării informațiilor, a fost posibil să existe nenumărate documente „scrise” practic, fără a utiliza hârtie.
- Viteza sa, cu care munca care ar putea dura ani de zile cercetătorilor, datorită acestor dispozitive, poate fi realizată în zile sau săptămâni.
- De asemenea, facilitează efectuarea lucrărilor de proiectare și planificare a proiectelor.
- Comunicații, cu utilizarea rețelelor interne și a internetului.
- Rezolvarea problemelor matematice și de altă natură; Prin intermediul lor, omul se poate ține la curent cu situația locală sau mondială.
- Cu diferite programe de calculator, diferitele domenii profesionale se pot completa și sprijini reciproc.
- Ei sunt capabili să producă statistici cu datele corecte introduse în ele.
Imagini computerizate
