Aceasta este proprietatea a ceea ce este conductiv (adică are puterea de a conduce). Este o proprietate fizică care oferă acele obiecte capabile să transmită electricitate sau căldură.
Conductivitatea în acest sens este legată de conceptul de proprietăți materiale, adică de diferitele caracteristici pe care un anumit material le poate prezenta atunci când este expus la diverse fenomene. Orice tip de conductivitate este important pentru a determina cât de eficiente vor fi diferite elemente atunci când sunt utilizate pentru un scop specific. Cele mai relevante sunt cele legate de capacitatea unui element de a conduce electricitatea sau de a conduce căldura, circumstanță care se explică prin aplicarea sa evidentă în diferite activități umane.
Este capacitatea unui anumit material de a fi un mijloc de transfer de energie electrică. Metalele sunt de obicei elementele care au un grad mai mare de conductivitate, evidențiind aurul și cuprul. Electricitatea ar putea circula și prin apă, în funcție de concentrația sărurilor dizolvate din ea. Conceptul antagonist aplicat câmpului electricității este conceptul de rezistență, care se referă tocmai la opoziția pe care o are aceeași mișcare într-un mediu dat. Toate dispozitivele pe care le folosim în mod obișnuit trebuie să funcționeze în mare măsură cu conductivitate electrică.
Unele elemente care în anumite contexte funcționează ca conductori electrici, în altele pot funcționa ca rezistențe. Acesta este cazul semiconductoarelor, care au o aplicație largă în domeniul electronicii.
Elementele lichide au săruri decisive în conductivitate. Ele sunt în momentul soluției, generând ioni pozitivi și negativi care sunt responsabili de transferul de energie atunci când lichidul respectiv este influențat de un câmp electric. Conductorii în acest sens sunt cunoscuți popular ca electroliți.
În timp ce sunt în materiale solide, când sunt supuși unui câmp electric, benzile lor de electroni se suprapun și eliberează energie atunci când întâlnesc câmpul menționat anterior.
