Este un organ ciudat și jumătate, situat în interiorul cutiei toracice dintre cei doi plămâni, în fața esofagului și sprijinit pe diafragmă, având un volum similar cu cel al unui pumn și greutatea sa poate varia între 300 și 500 de grame într-un individ adult. Are o funcție de pompă, esențială pentru circulația sângelui și, prin urmare, pentru viață; această funcție fiind reglată de sistemul nervos autonom prin sistemul de conducere electrică a inimii, deci nu putem regla frecvența de pompare în mod voluntar.
Este format din musculatura striată care este alimentată de inimă sau de vase coronare. Din motive evidente, este un organ gol, împărțit în patru cavități separate una de cealaltă, două câte două; două atrii și două ventricule, care comunică prin valve fibroase care permit trecerea sângelui într-o singură direcție, o serie de vase pleacă sau sosesc din aceste cavități sau preced circulația corpului, toate cavitățile cardiace sunt acoperite de un strat realizat din țesut elastic, moale, neted și strălucitor numit endocard.
Atriul drept este situat deasupra și în partea stângă a inimii cu pereți subțiri care primesc sânge venos, cu superioare și inferioare cava cave, și fiind separate de atriul stâng, care este situat deasupra și în partea dreaptă a inimii, venele se varsă în ea. celulele pulmonare drepte și stângi care transportă sângele arterial, ambele separate de valva mitrală care are două lame de închidere. Ventriculele drept și stâng sunt mari și cu pereți groși, pompează sânge din sistemul arterial, dreapta este situată în partea stângă jos a inimii, cu o musculatură mai puternică separată de ventriculul stâng de septul interventricular, ceea ce face procesul de pompare a sângelui venos către artera pulmonară care vine din atriul drept; ventriculul stâng situat în partea dreaptă jos a inimii, funcția sa este cea mai importantă, deoarece trebuie să extragă sângele arterial din atriul stâng, prin valva aortică, spre circulația generală.
Nu putem uita miocardul, care este peretele inimii format din mușchiul striat și care constituie întregul organ, permițând contracția și funcționând ca o pompă de perfuzie. Inima este atașată de pereții care o înconjoară de o membrană fibroasă numită pericard.
