Corporatism este definit ca un sistem economic și politic sau un concept în cazul în care de luare a deciziilor puterea este în mâinile organizațiilor și nu a oamenilor. În acest sistem, cei care conduc marile corporații sunt cei care negociază și semnează acorduri, care apoi devin regulile prin care societatea trebuie guvernată, în general aceste reguli sunt asociate cu decizii de natură economică.
În general, corporativismul este alcătuit din comunicarea sau interacțiunea a trei sectoare: asociațiile patronale, asociațiile sindicale și guvernul ca negociator pentru ambele. De fapt, pentru ca un adevărat corporativism să existe, societatea trebuie împărțită în clase (oameni de afaceri, muncitori etc.)
Corporativismul în sensul său modern a luat naștere în Italia după primul război mondial, a fost creat de Benito Mussolini ca metodă de control social pentru consolidarea statului. Conform acestei doctrine, corporatismul ar reuni muncitori, oameni de afaceri și guvern. Autoritatea sa ar include de la determinarea salariilor, soluționarea conflictelor de muncă, coordonarea în producție, enunțarea contractelor colective de muncă și prognozarea tuturor tipurilor de greve care determină închiderea companiilor.
Este important de menționat că acest termen nu a fost foarte bine considerat, deoarece pentru mulți corporatismul este folosit pentru a desemna măsuri economice care urmăresc doar beneficiul unui singur sector, în general cel al marilor elite (oameni de afaceri, lideri sindicali, oficiali guvernamentali). De aceea, pentru a ne asigura că deciziile luate sunt menținute în timp, este esențial ca structura internă a fiecărui organism să fie verticală, rezultând astfel acte de corupție, fraude interne în sindicate etc.
Straturile inferioare (muncitori și mici comercianți) sunt situate la baza piramidei și dacă există vreun dezacord din partea lor, revendicările ar fi făcute intern în cadrul corporației, au ajuns în vârf și de acolo au generat interacțiunea cu alte corporații. Această metodologie a adus nemulțumirea în sectoarele inferioare (muncitori, mici comercianți), deoarece aceștia nu se simțeau cu adevărat reprezentați.
Cel mai frecvent lucru în cadrul corporativismului este că cele două corporații principale reprezentate de companii și sindicate au negociat, având guvernul ca mediator, deoarece statul trebuia să exercite un rol neutru. Cu toate acestea, statul avea reprezentanți pe ambele părți, astfel încât rolul lor de arbitru era discutabil. Ceea ce arată acest lucru este că statul ajunge să se amestece considerabil în economie și în societate.
